(1)În

cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute

la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligaţia de a emite decizia de

concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării

cauzei concedierii.

(2)În cazul în care concedierea

intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate

emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art.

247-252.

(3)Decizia se emite în scris

şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie

motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă

precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi

la instanţa judecătorească la care se contestă.

(4)Salariaţii care consideră că au fost

concediaţi pentru exercitarea drepturilor prevăzute la art. 17 alin.

(3), art. 18 alin. (1), art. 31, 152

1

, 152

2

, 153

2

şi art. 194 alin. (2) pot solicita angajatorului să prezinte, în

scris, suplimentar faţă de prevederile alin. (3), motivele pe care

s-a fundamentat decizia privind concedierea.

(5)Prevederile alin. (4) nu sunt aplicabile

situaţiilor în care prin legi speciale se instituie proceduri prealabile

prin care investigarea faptelor revine unei autorităţi sau unui

organism competent.