(1)Funcţionarii publici

beneficiază în exercitarea atribuţiilor lor de protecţia legii.

(2)Autoritatea sau instituţia

publică este obligată să suporte cheltuielile necesare

asigurării asistenţei juridice, în cazul în care împotriva

funcţionarului public au fost formulate sesizări către organele

de cercetare penală sau acţiuni în justiţie cu privire la modul

de exercitare a atribuţiilor de serviciu. Condiţiile de suportare a

cheltuielilor necesare asigurării asistenţei juridice se stabilesc

prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau

instituţiei publice.

(3)Prevederile alin. (2) nu se

aplică în situaţia în care autoritatea sau instituţia

publică în cadrul căreia îşi desfăşoară

activitatea funcţionarul public este cea care formulează o sesizare

penală sau o acţiune în justiţie împotriva acestuia.

(4)În cazul în care

funcţionarul public a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea

unei infracţiuni cu intenţie directă, acesta are obligaţia

restituirii sumei aferente asigurării asistenţei juridice prevăzute

la alin. (2).

(5)Autoritatea sau instituţia

publică este obligată să asigure protecţia

funcţionarului public împotriva ameninţărilor, violenţelor,

faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcţiei

publice sau în legătură cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept,

autoritatea sau instituţia publică va solicita sprijinul organelor

abilitate, potrivit legii.

(6)Autorităţile şi

instituţiile publice pot stabili, prin acte normative, măsurile

speciale de protecţie pentru funcţionarii publici care

desfăşoară activităţi cu grad ridicat de risc

profesional.