Denumirea speței analizate: Decizia nr. RJ-62323-G-2-G-7-2023 din 25 aprilie 2023

O decizie judecătorească recentă, înregistrată sub numărul RJ-62323-G-2-G-7-2023 din 25 aprilie 2023, analizează un caz de lovire sau alte violențe care a avut loc în spațiul public, evidențiind modul în care instanțele judiciare abordează gravitatea faptelor violente și individualizează pedepsele, chiar și în absența antecedentelor penale. Acest articol de presă explorează detaliile speței, subliniază învățămintele esențiale și aduce în discuție aspecte relevante din doctrină.

Ce învățăm din speță?

Această speță oferă o serie de învățăminte importante despre aplicarea legii penale:

Gravitatea actelor de violență în spațiul public: Cazul subliniază faptul că actele de violență comise în public, mai ales când victima este deja căzută și lipsită de apărare, sunt considerate de o gravitate ridicată, chiar dacă făptuitorul nu are antecedente penale.

Importanța individualizării pedepsei: Chiar și în condițiile recunoașterii faptei și a lipsei antecedentelor penale, instanța poate decide că o pedeapsă privativă de libertate (cu suspendare) este necesară, dacă pericolul social al faptei este considerat ridicat. Nu orice circumstanță favorabilă atrage o pedeapsă mai blândă.

Procedura simplificată a recunoașterii învinuirii: Speța ilustrează aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., prin care recunoașterea faptei de către inculpat poate duce la o reducere a limitelor de pedeapsă.

Despăgubiri materiale și morale: Decizia detaliază modul în care instanțele evaluează și acordă daune materiale (pe baza probelor concrete) și morale (în echitate, raportat la suferințele victimei și la jurisprudența relevantă), consolidând principiul reparării integrale a prejudiciului.

Individualizarea pedepsei: Între gravitatea faptei și circumstanțele personale

Situația în fapt a implicat o agresiune în public, unde inculpatul B. M. L., enervat de atitudinea persoanei vătămate, a lovit-o cu pumnii și picioarele, chiar și după ce aceasta a căzut la pământ. Leziunile suferite de victimă (fractură de falangă, plăgi contuze, excoriații și echimoze) au necesitat 35-37 de zile de îngrijiri medicale, ceea ce a dus la încadrarea faptei în varianta agravată a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal. S-a accentuat gravitatea faptei, modul violent de comitere, locul public al agresiunii și faptul că victima era o persoană de sex feminin, aflată într-un raport de forță inferior și lovită inclusiv când era la pământ și lipsită de apărare. Aceste aspecte au relevat "îndrăzneala și pericolul social" al inculpatului, chiar dacă acesta nu avea antecedente penale.

Deși inculpatul este la primul contact cu legea penală, are 54 de ani, este văduv și agricultor (circumstanțe personale favorabile), instanța a considerat că acestea nu pot prevala asupra periculozității concrete a faptei. Astfel, cererea apărătorului de amânare a aplicării pedepsei a fost respinsă.

În consecință, inculpatul B. M. L. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. Totuși, ținând cont de lipsa antecedentelor penale și de recunoașterea faptei, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 2 ani și 6 luni, conform art. 91 Cod penal. Pe parcursul acestui termen, inculpatul va trebui să respecte o serie de măsuri de supraveghere (prezentarea la Serviciul de Probațiune, anunțarea schimbărilor de locuință sau loc de muncă) și să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare.

Doctrina și fundamentarea soluției

Doctrina și jurisprudența au fost esențiale în fundamentarea soluției. S-a reținut că fapta îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, cu intenție directă, iar vinovăția inculpatului a fost dovedită "dincolo de orice îndoială rezonabilă", fiind susținută de declarația victimei, a martorilor, de certificatul medico-legal și de propria recunoaștere a inculpatului.

Pe latura civilă, instanța a analizat cererea de despăgubiri, aplicând normele răspunderii civile delictuale (art. 1349, 1357, 1381, 1385 C.civ.). S-a constatat că fapta ilicită a inculpatului a cauzat atât prejudicii materiale, cât și morale.

Daune materiale: Instanța a admis parțial cererea, obligând inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de daune materiale. Această sumă a reprezentat contravaloarea ajutorului casnic de care victima a beneficiat în perioada de recuperare, dovedită prin declarația unui martor.

Daune morale: Chiar dacă nu au existat alte probe directe în susținerea daunelor morale, instanța a recunoscut existența acestora, având în vedere traumele fizice și psihice suferite de victimă, precum și numărul mare de zile de îngrijiri medicale. Bazându-se pe jurisprudența Curții Europene și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care judecă în echitate, instanța a acordat suma de 12.000 lei cu titlu de daune morale, considerând-o o "justă satisfacție" proporțională cu suferința psihică a victimei.

Concluzie

Decizia nr. RJ-62323-G-2-G-7-2023 din 25 aprilie 2023 este un exemplu clar al modului în care sistemul judiciar român, prin individualizarea pedepsei, încearcă să găsească un echilibru între sancționarea faptelor violente și particularitățile fiecărui caz. Chiar și în absența antecedentelor penale, gravitatea și modul de comitere a faptei în spațiul public pot impune o pedeapsă cu închisoarea, chiar dacă executarea acesteia este suspendată. De asemenea, hotărârea reconfirmă importanța probelor concrete pentru daunele materiale și abordarea echitabilă, dar nediferențiată strict, în cazul daunelor morale.