Decizia nr. 897/2020 din 04 august 2020 a Curții de Apel București examinează un caz de loviri și alte violențe multiple, punând în lumină complexitatea individualizării pedepsei într-un concurs de infracțiuni și importanța unei motivări temeinice a hotărârilor judecătorești, în conformitate cu principiile unui proces echitabil.

Ce învățăm din speță?

Această hotărâre oferă o serie de învățăminte importante din perspectiva dreptului penal și procesual penal:

Aplicarea pedepsei în cazul concursului de infracțiuni: Speța demonstrează modul în care instanța stabilește pedepsele pentru fiecare infracțiune în parte și apoi aplică regulile concursului de infracțiuni (pedeapsa cea mai grea plus un spor), rezultând o pedeapsă finală.

Individualizarea pedepsei și rolul circumstanțelor personale: Hotărârea subliniază importanța criteriilor generale de individualizare a pedepsei (art. 74 Cod Penal), luând în considerare aspecte precum lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără, integrarea socială și atitudinea sinceră (chiar dacă nuanțată) a inculpatului. Acestea pot duce la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, în detrimentul executării în regim de detenție.

Scopul pedepsei și măsurile de supraveghere: Decizia detaliază măsurile de supraveghere și obligațiile impuse inculpatului în cazul suspendării sub supraveghere (prezentare la Serviciul de Probațiune, muncă în folosul comunității, program de reintegrare socială). Acestea reflectă scopul reeducativ și preventiv al pedepsei, menținând totodată o anumită formă de control asupra condamnatului.

Importanța motivării hotărârilor judecătorești: Un aspect crucial al apelului, reflectat în secțiunea de doctrină, este criticarea lipsei unei motivări temeinice din partea instanței de fond. Se insistă pe necesitatea ca judecătorii să examineze și să răspundă argumentat tuturor apărărilor și cererilor părților, pentru a respecta dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO) și principiul dublului grad de jurisdicție (art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la CEDO).

Dovada faptei și certificatul medico-legal: Ca și în alte cazuri de violență, certificatul medico-legal este o probă esențială pentru stabilirea existenței și gravității leziunilor traumatice, precum și a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare.

Denumirea speței analizate: Decizia nr. 897/2020 din 04 august 2020, Curtea de Apel București

Individualizare

Cazul analizat implică un inculpat, A.V.E., care la data de 29.12.2016, în fața localului „Casa Piraților" din Cluj-Napoca, a comis două fapte de lovire sau alte violențe (prevăzute de art. 193 alin. 2 Cod Penal), ambele în aceeași împrejurare, ceea ce a dus la reținerea unui concurs de infracțiuni (art. 38 alin 1 Cod Penal).

Victimele și consecințele faptelor:

B.P.A.: A suferit leziuni traumatice cauzate prin lovire cu pumnii și piciorul și cădere, necesitând 14-16 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal.

B.Ș.: A suferit leziuni traumatice cauzate prin lovire cu pumnul, necesitând 23-25 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal.

Individualizarea pedepsei de către instanța de fond: Instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare (art. 74 Cod Penal), incluzând:

Aspecte personale: Inculpatul, născut în 1996, necăsătorit, cu studii medii, nu avea antecedente penale. A avut o conduită sinceră, dar nuanțată și de regret, în timpul procesului. Înscrisurile depuse au arătat o conduită corespunzătoare în societate și o bună apreciere în comunitate. Aceste aspecte pozitive au influențat instanța să opteze pentru o pedeapsă mai mică și o formă de executare mai ușoară.

Gravitatea faptelor: În ciuda aspectelor pozitive, instanța a subliniat că acestea nu pot înlătura pe deplin periculozitatea socială a faptei. Gravitatea a fost dată de multiplele lovituri și de numărul semnificativ de zile de îngrijiri medicale necesare victimelor.

Pedeapsa rezultantă și modalitatea de executare:

Pentru lovirea lui B.P.A.: 1 an închisoare.

Pentru lovirea lui B.Ș.: 1 an și 2 luni închisoare.

În baza regulilor concursului de infracțiuni (art. 39 alin. 1 lit. b Cod Penal), s-a reținut pedeapsa cea mai grea (1 an și 2 luni) la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă (4 luni), rezultând o pedeapsă finală de 1 an și 6 luni închisoare.

Instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată a termenului de încercare de 2 ani, având în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an și și-a manifestat acordul de a presta muncă în folosul comunității.

Au fost impuse măsuri de supraveghere (art. 93 alin. 2 Cod Penal): prezentare la Serviciul de Probațiune, primirea vizitelor consilierului, anunțarea schimbării locuinței/locului de muncă/deplasărilor, comunicarea informațiilor despre mijloacele de existență.

De asemenea, inculpatul a fost obligat să frecventeze un program de reintegrare socială și să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității.

S-a atras atenția asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei (art. 96 Cod Penal).

Doctrină și Interpretare Jurisprudențială

Această decizie subliniază, pe de o parte, aplicarea riguroasă a Codului Penal în cazul infracțiunilor de lovire și a concursului de infracțiuni, iar pe de altă parte, ridică probleme fundamentale de procesual penal referitoare la calitatea hotărârilor judecătorești și respectarea dreptului la un proces echitabil.

1. Individualizarea Pedepsei și Discreția Judecătorului: Instanța de fond a aplicat criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod Penal, demonstrând că legea permite o flexibilitate în stabilirea sancțiunilor, adaptându-le la persoana inculpatului și la circumstanțele faptei. Alegerea suspendării sub supraveghere, în loc de executarea în detenție, este o dovadă a acestei discreții, bazată pe aspectele pozitive din conduita anterioară a inculpatului și pe potențialul de îndreptare. Cu toate acestea, instanța a subliniat că aceste aspecte pozitive nu pot anula periculozitatea socială a faptelor comise, indicând necesitatea unei sancțiuni. Măsurile de supraveghere și obligațiile impuse sunt în concordanță cu doctrina modernă a dreptului penal, care vizează resocializarea infractorului.

2. Dreptul la un Proces Echitabil și Motivarea Hotărârilor: Aspectul cel mai criticat, conform secțiunii de doctrină, este lipsa unei motivări adecvate a hotărârii instanței de fond. Se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Miniștri ai Statelor Membre, care impun judecătorilor să explice clar rațiunea din spatele deciziilor și să răspundă argumentat apărărilor părților.

Nerespectarea art. 6 paragraf 1 din CEDO (dreptul la un proces echitabil) prin ignorarea apărărilor inculpatului este o critică majoră. Se argumentează că o astfel de practică încalcă nu doar dreptul la o motivare temeinică, ci și principiul dublului grad de jurisdicție (art. 2 paragraf 1 din Protocolul nr. 7 adițional la CEDO), deoarece instanța de control nu poate verifica temeinicia hotărârii de fond dacă aceasta nu este suficient motivată.

Doctrina subliniază că motivarea este esențială pentru a asigura transparența justiției și pentru a permite părților să înțeleagă decizia și să își exercite eficient dreptul la o cale de atac. O hotărâre nemotivată sau insuficient motivată poate fi considerată arbitrară și contrară principiului aflării adevărului.

3. Concursul de Infracțiuni și Principiul Absorției/Sporului: Aplicarea art. 39 alin. 1 lit. b Cod Penal (pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din celelalte pedepse) este o regulă fundamentală în cazul concursului de infracțiuni. Această metodă de calcul a pedepsei rezultante este larg acceptată în doctrină și jurisprudență.