Denumirea speței analizate: Decizia nr. 556/2021 din 15 aprilie 2021 – Curtea de Apel

Violența în familie reprezintă o problemă socială complexă, cu ramificații profunde asupra victimelor și a societății în ansamblu. Decizia Curții de Apel din 15 aprilie 2021, în speța nr. 556/2021, aduce în discuție nu doar gravitatea infracțiunii de violență în familie, ci și modul în care sistemul judiciar aplică principiile de individualizare a pedepsei, căutând echilibrul între sancțiunea faptei și oportunitatea reintegrării infractorului. Este o decizie care subliniază importanța adaptării justiției la particularitățile fiecărui caz, având în vedere atât contextul faptei, cât și profilul personal al inculpatului.

Situația în Fapt: O Faptă Unică de Violență Cu Consecințe Grave

Cazul îl vizează pe inculpatul A_______ A_____-Giulian, găsit vinovat de săvârșirea infracțiunii de violență în familie. Fapta, încadrată conform art. 199 alin. 1 Cod penal raportat la art. 194 alin. 1 lit. e) Cod penal, a implicat leziuni traumatice care au pus în primejdie viața persoanei vătămate, un aspect ce a justificat reținerea circumstanțelor agravante. La momentul comiterii faptei, inculpatul era membru de familie cu persoana vătămată, ceea ce a adăugat o gravitate sporită acțiunii sale.

Individualizarea Pedepsei: Spre Reintegrare prin Suspendare Sub Supraveghere

Unul dintre cele mai relevante aspecte ale acestei decizii este modul în care instanța a procedat la individualizarea judiciară a executării pedepsei. Judecătorul fondului a analizat o serie de criterii personale și circumstanțe reale pentru a decide asupra unei pedepse cu suspendare sub supraveghere, pe o durată de 4 ani:

Vârsta Inculpatului: Considerată un factor favorabil, sugerând o mai mare capacitate de corecție.

Integrarea Socială: Indicând o stabilitate personală care poate contribui la evitarea recidivei.

Cazier Judiciar Curat: Faptul că inculpatul nu avea alte fapte înscrise în cazier a cântărit mult, sugerând că activitatea ilicită ar putea fi un caz izolat în viața sa.

Conștientizarea Faptei: Instanța a apreciat că inculpatul a manifestat un "început de dovadă în sensul conștientizării gravității faptei sale", ceea ce indică potențial pentru o corectare a comportamentului.

Lipsa Conviețuirii și a Antecedentelor de Violență: Un element important a fost faptul că părțile nu mai conviețuiesc, iar din declarațiile ambelor părți a reieșit că inculpatul nu mai exercitase anterior acte de violență asupra persoanei vătămate, în afara celei deduse judecății. Aceasta a consolidat ideea unui caz izolat.

Lipsa Probelor Suplimentare: O plângere penală anterioară (nr. 2063/P/2017) fusese clasată din lipsă de probe, iar ordinele de protecție nu indicau alte violențe fizice.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a concluzionat că scopul represiv și punitiv al pedepsei poate fi atins chiar și fără privarea de libertate, optând pentru o suspendare a executării pedepsei sub supraveghere. Această abordare reflectă o viziune modernă a justiției penale, care nu se limitează doar la sancționare, ci urmărește și reeducarea și reintegrarea infractorului în comunitate.

Doctrina: Utilitatea Obligațiilor și Compensarea Prejudiciului Moral

Doctrina juridică joacă un rol esențial în interpretarea și aplicarea legii, iar în acest caz, a influențat direct o modificare a deciziei instanței de fond.

Obligația de a nu părăsi teritoriul României: Curtea de Apel, bazându-se pe argumentele din doctrină, a admis apelul inculpatului și a înlăturat obligația impusă de instanța de fond conform art. 93 alin. 2 lit. d) Cod penal, privind interdicția de a părăsi teritoriul României fără acordul instanței. S-a considerat că, având în vedere natura faptei, vârsta inculpatului, integrarea sa socială și lipsa antecedentelor penale, această obligație nu ar fi avut o utilitate reală în procesul de supraveghere a inculpatului. Această ajustare a reflectat o viziune pragmatică și proporțională a măsurilor de supraveghere.

Latura Civilă și Prejudiciul Moral: În ceea ce privește latura civilă, Curtea a confirmat temeinicia soluției primei instanțe. S-a recunoscut că fapta de violență a produs consecințe semnificative asupra psihicului persoanei vătămate, generând suferințe. Despăgubirile bănești au avut rolul de a compensa acest prejudiciu moral, fără a se transforma într-un mijloc de îmbogățire. Instanța a considerat suma de 6000 euro ca fiind o reparație patrimonială suficientă pentru a compensa durerile fizice și psihice ale victimei, asigurând un just echilibru.

Concluzie: O Perspectivă Echilibrată Asupra Justiției

Decizia Curții de Apel în acest caz de violență în familie reprezintă un exemplu de aplicare echilibrată a legii, unde, pe lângă sancționarea fermă a faptei grave, s-a pus accent pe potențialul de reeducare și reintegrare al inculpatului. Prin eliminarea unei obligații considerate inutile și prin confirmarea unor despăgubiri morale proporționale, instanța a demonstrat flexibilitate și realism în aplicarea normelor penale, cu scopul final de a asigura atât protecția victimei, cât și o șansă la o viață conformă legii pentru infractor. Această abordare subliniază că justiția nu este doar despre pedepsire, ci și despre repararea prejudiciului și prevenirea recidivei.