Decizia nr. 1145/2021 din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel – O Analiză Detaliată

O recentă decizie a Curții de Apel, cu numărul 1145/2021 din 25 noiembrie 2021, readuce în discuție aspecte esențiale legate de responsabilitatea individuală, limitele legitime ale deținerii și folosirii armelor, precum și consecințele juridice ale acțiunilor violente. Speța, ce îl are în prim-plan pe inculpatul C____ C________ C_____, oferă o perspectivă clară asupra modului în care legislația penală românească sancționează încălcarea normelor de ordine publică și de integritate fizică a persoanei.

Situația în Fapt și Încadrarea Juridică

La data de 4 iunie 2017, într-un spațiu public, inculpatul C____ C________ C_____ a tras un foc de armă cu un pistol neletal cu proiectil de cauciuc, deținut legal, către persoana vătămată D___ D______ D_____. Acest act a avut ca rezultat leziuni traumatice pentru victimă, care au necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Instanța de fond a reținut că fapta întrunește elementele constitutive ale a două infracțiuni distincte, aflate în concurs:

Uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. 2 C.pen.

Lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen.

Aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. indică concursul de infracțiuni, ceea ce înseamnă că inculpatul a comis mai multe infracțiuni printr-o singură acțiune sau prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Anatomia Infracțiunilor: Ce Înseamnă „Uz de Armă Fără Drept” și „Lovire”?

Infracțiunea de Lovire sau Alte Violențe (art. 193 alin. 2 C.pen.)

Elementul material al acestei infracțiuni a constat în acțiunea inculpatului de a trage cu pistolul neletal, provocând leziuni traumatice victimei. Instanța a stabilit fără echivoc legătura de cauzalitate dintre acțiunea de lovire și vătămarea integrității corporale, bazându-se pe declarațiile victimei, ale martorilor și pe expertiza medico-legală. Mai mult, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă (art. 16 alin. 3 lit. a C.pen.), adică a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului faptei sale.

Infracțiunea de Uz de Armă Fără Drept (art. 343 alin. 2 C.pen.)

Această infracțiune are o semnificație aparte, dată fiind natura obiectului folosit – o armă. Deși arma era deținută legal, uzul acesteia a fost considerat "fără drept". Potrivit art. 46 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc și al munițiilor, uzul de armă înseamnă executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor, animalelor sau bunurilor. Esența infracțiunii de "uz de armă fără drept" constă în încălcarea condițiilor impuse de lege pentru folosirea armelor, fie ele letale, interzise sau neletale (supuse autorizării).

Legea nr. 17/1996, în special art. 47-52, reglementează strict situațiile în care uzul de armă este permis, în general pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a misiunilor militare de către anumite categorii de personal (polițiști, militari etc.), precum și în cazuri de legitimă apărare sau stare de necesitate pentru persoanele autorizate să dețină arme pentru pază sau autoapărare. Se subliniază importanța somației legale (cazurile prevăzute la art. 47 lit. c), d), g), h) și i)), o etapă premergătoare esențială înainte de a folosi arma.

În cazul de față, instanța a constatat că inculpatul a folosit arma neletală în afara oricărui cadru legal, creând o stare de pericol pentru viața și integritatea corporală a persoanelor. Și în cazul acestei infracțiuni, instanța a reținut intenția directă a inculpatului.

Individualizarea Pedepsei: Echilibrul dintre Faptă și Făptuitor

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., printre care:

Limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune.

Pericolul social concret al faptei, considerat ridicat, subliniindu-se contextul public al faptei și disprețul inculpatului față de normele sociale.

Urmările produse (leziunile victimei).

Atitudinea de nerecunoaștere a faptei manifestată de inculpat.

Comportamentul anterior și ulterior comiterii faptei.

Instanța a urmărit un echilibru între intimidare și reeducare, adaptând pedeapsa la personalitatea infractorului și la coordonatele sale psihice și sociale. Deși gravitatea faptei a impus aplicarea unei pedepse cu închisoarea, instanța a optat pentru un cuantum mai redus, dar fără executare efectivă, considerând că aceasta este suficientă pentru reeducarea inculpatului și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept.

Doctrina și Noțiunea de Provocare

Un aspect interesant discutat în speță, și relevant pentru doctrina penală, este cel al provocării ca circumstanță atenuantă. Doctrina subliniază că, deși nu se impune o proporție directă între actul provocator și ripostă, reacția trebuie să fie proporțională cu intensitatea tulburării sufletești sau a emoției. O ripostă exagerată nu va justifica reținerea provocării.

În cazul de față, instanța a analizat un conflict anterior între inculpat și victimă, marcat de injurii reciproce și chiar loviri înainte de incidentul cu arma. Cu toate acestea, s-a reținut că inculpatul, după ce victima se îndepărtase, a luat pistolul și a tras, lovind-o. Astfel, nu s-a reținut provocarea în favoarea inculpatului, deoarece conduita sa nu a fost adoptată ca urmare a unei stări de tulburare imediate și intense. Actul provocator nu trebuie să fie determinat de persoana care săvârșește actul de ripostă.

Ce învățăm din această speță?

Această speță subliniază mai multe principii fundamentale:

Responsabilitatea Deținerii de Arme: Chiar și deținerea legală a unei arme impune o responsabilitate enormă. Uzul nejustificat și nelegal, indiferent de tipul armei (letală sau neletală), este sancționat penal cu fermitate.

Delimitarea Legală a Uzului de Armă: Legea română este extrem de specifică în privința situațiilor în care se poate face uz de armă. Orice abatere de la aceste prevederi constituie o infracțiune.

Intenția Directă în Cazul Violenței: Faptul că inculpatul a acționat cu intenție directă demonstrează gravitatea acțiunilor sale și subliniază că nu a fost vorba de un incident accidental sau o reacție spontană necontrolată.

Individualizarea Judiciară a Pedepsei: Procesul de stabilire a pedepsei este complex, luând în considerare nu doar fapta, ci și personalitatea infractorului, circumstanțele comiterii faptei și potențialul de reeducare.

Limitele Provocării în Dreptul Penal: Noțiunea de provocare este una strict reglementată și interpretată, necesitând o legătură directă și proporțională între actul provocator și reacția ulterioară. Un conflict preexistent sau o agresiune reciprocă nu justifică automat reținerea acestei circumstanțe atenuante.

Importanța Ordinii Publice: Acțiunea inculpatului într-un loc public, în prezența altor persoane, demonstrează un dispreț față de normele sociale și față de siguranța publică, aspecte luate în considerare de instanță.

Concluzie

Decizia Curții de Apel în această speță reprezintă o reconfirmare a fermității legii în fața actelor de violență și a nerespectării regimului armelor. Ea servește drept un memento important că drepturile vin la pachet cu responsabilități, iar încălcarea acestora atrage consecințe juridice severe.