Denumire speță analizată: decizie-nr-1353-2021-din-15-dec-2021-curtea-de

Ce învățăm din această speță?

Decizia Curții de Apel București din 15 decembrie 2021, în speța 1353/2021, reprezintă un studiu de caz esențial despre pericolul obstrucționării justiției și al corupției, chiar și atunci când acestea par a fi "doar" o încercare de a evita consecințe imediate. Acest caz subliniază cu fermitate că falsul în declarații, instigarea la acesta și darea de mită sunt fapte de o gravitate considerabilă, aducând atingere directă înfăptuirii justiției și încrederii publice în instituții. De asemenea, speța reconfirmă importanța individualizării pedepselor, inclusiv a celor complementare și a obligațiilor sub supraveghere, subliniind necesitatea ca acestea să fie proporționale și să servească scopului de resocializare. Se desprinde o lecție clară: consecințele juridice ale încercării de a eluda legea pot fi mult mai severe decât fapta inițială.

Individualizarea răspunderii: O rețea de complicitate și corupție

Cazul adus în fața instanței implică doi inculpați, A____ A_____ și B________ B__ B______, ale căror fapte ilustrează o încercare concertată de a manipula cursul justiției.

A____ A_____ a fost găsit vinovat de:

Conducerea unui vehicul fără permis de conducere (suspendat) la 15 noiembrie 2020 (art. 335 alin. 2 C.p.).

Instigare la fals în declarații la 28 noiembrie 2020 (art. 47 C.p. rap. la art. 326 C.p.), prin determinarea celuilalt inculpat, B________ B__ B______, să declare fals că el a condus autoturismul pentru a evita o dosar penal.

Dare de mită la 29 noiembrie 2020 (art. 290 alin. 1 C.p.), oferind sume de bani unui lucrător de poliție pentru a nu-și îndeplini atribuțiile legale și pentru a constata, în mod fals, că B________ B__ B______ era șoferul.

B________ B__ B______ a fost acuzat și condamnat pentru:

Fals în declarații la 28 noiembrie 2020 (art. 326 C.p.), declarând fals în fața unui polițist că el a condus autoturismul.

Favorizarea făptuitorului (art. 269 C.p.), o infracțiune care, conform doctrinei, a fost reținută în concurs cu falsul în declarații.

Instanța a reținut concursul real de infracțiuni pentru amândoi inculpații, având în vedere că faptele au fost comise înainte de o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele. Gravitatea faptelor a fost accentuată de impactul direct asupra înfăptuirii justiției și a încrederii publice.

Doctrina și rigoarea legii: De la favorizare la individualizarea pedepsei complementare

Speța a adus în discuție aspecte doctrinare și de aplicare a legii, în special în privința favorizării făptuitorului și a individualizării pedepselor complementare și a obligațiilor.

Concursul de infracțiuni: Favorizarea făptuitorului și falsul în declarații: Doctrina acceptată, reconfirmată de instanță, este că favorizarea făptuitorului nu este o normă generală care absoarbe orice altă incriminare. Prin urmare, în situațiile în care fapta aduce atingere și altor valori sociale (cum ar fi integritatea funcției publice sau veridicitatea declarațiilor), aceasta va fi reținută în concurs. În cazul lui B________ B__ B______, falsa declarație a lezat două valori sociale distincte: înfăptuirea justiției și încrederea publică în declarațiile date funcționarilor publici, justificând concursul ideal între fals în declarații și favorizarea făptuitorului.

Amânarea aplicării pedepsei (Art. 83 C.p.): Instanța a respins solicitarea de amânare a aplicării pedepsei pentru B________ B__ B______, considerând că infracțiunile de fals în declarații și favorizarea făptuitorului prezintă un grad ridicat de pericol social, impunând o reacție fermă pentru a asigura exigențele prevenției generale și speciale.

Individualizarea pedepselor complementare: Curtea a subliniat că pedepsele complementare, al căror rol este să intensifice efectul constrângător al pedepsei principale, trebuie să fie just individualizate în raport cu circumstanțele concrete ale infracțiunii și cu persoana inculpatului. Rolul acestora este de a sprijini resocializarea. În acest caz, Curtea a apreciat că durata inițială a pedepselor complementare era excesivă și a procedat la reducerea acesteia, având în vedere că perioada legală este între 1 și 5 ani.

Obligația de a nu părăsi teritoriul României (Art. 93 alin. 2 lit. d) C.p.p.): Instanța a analizat și obligația impusă inculpaților de a nu părăsi teritoriul României în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. A argumentat că această obligație trebuie particularizată în funcție de scopul urmărit (resocializare pozitivă și îndepărtarea riscului de repetare a conduitei infracționale) și nu era justificată în raport cu natura infracțiunilor comise (care vizează veridicitatea declarațiilor și înfăptuirea justiției, nu riscul de fugă din țară). Prin urmare, această obligație a fost înlăturată.

O decizie echilibrată: Mesajul justiției române

Curtea de Apel a admis apelurile ambilor inculpați și a desființat parțial sentința primei instanțe, procedând la o nouă rejudecare pe fond.

Pentru inculpatul A____ A_____:

Pedeapsa principală pentru conducere fără permis a fost redusă de la 1 an la 4 luni închisoare.

Pedepsele complementare pentru instigare la fals în declarații și dare de mită au fost, de asemenea, reduse (de la 3 la 2 ani, respectiv de la 4 la 2 ani).

Pedeapsa rezultantă, prin aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, a fost stabilită la 1 an 11 luni și 10 zile închisoare, la care se adaugă 2 ani de interzicere a exercitării anumitor drepturi.

Pentru inculpatul B________ B__ B______:

Pedepsele complementare pentru fals în declarații și favorizarea făptuitorului au fost reduse (de la 3 la 2 ani pentru ambele).

Pedeapsa rezultantă a fost stabilită la 1 an și 2 luni închisoare, la care se adaugă 2 ani de interzicere a exercitării anumitor drepturi.

Un aspect crucial al deciziei a fost înlăturarea obligației de a nu părăsi teritoriul României impuse ambilor inculpați, argumentând că aceasta nu era justificată de natura infracțiunilor. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Această hotărâre reflectă un echilibru între necesitatea sancționării fermă a faptelor de obstrucționare a justiției și corupție și principiul individualizării pedepselor, asigurând că sancțiunile sunt proporționale și adaptate circumstanțelor specifice ale fiecărui caz și fiecărui inculpat. Mesajul instanței este clar: gravitatea faptelor legate de integritatea actului de justiție este recunoscută și sancționată, dar aplicarea legii se face cu rigoare și cu respectarea tuturor principiilor de drept.