Denumire speță analizată: decizie-nr-1277-2021-din-10-dec-2021-curtea-de

Ce învățăm din această speță?

Decizia Curții de Apel București, prin sentința penală nr. 1277/2021, reprezintă o radiografie elocventă a complexității infracționalității cotidiene și a rigorii cu care sistemul judiciar român abordează faptele ce pun în pericol siguranța publică. Acest caz subliniază importanța respectării normelor de circulație și a legilor antidrog, dar și particularitățile interpretării juridice în contextul infracțiunilor continuate și al antecedentelor penale multiple. În esență, învățăm că ignorarea legii, chiar și în absența unor consecințe imediate, atrage o reacție fermă din partea justiției, iar un istoric infracțional încărcat agravează percepția pericolului social. De asemenea, speța oferă o perspectivă valoroasă asupra dezbaterii doctrinare privind aplicarea Art. 37 Cod Penal.

Individualizarea răspunderii: Un tablou al recidivismului

Cazul inculpatului A___ A_____-N___ este un exemplu frapant de individualizare a pedepsei, nu doar prin prisma faptelor comise, ci mai ales prin prisma istoricului său infracțional. A___ A_____-N___ a fost găsit vinovat de o serie de infracțiuni grave:

Conducerea unui autovehicul neînmatriculat (formă continuată): Inculpatul a condus în două rânduri, în ianuarie 2016, pe drumurile publice din București, un autoturism Hyundai cu numere de înmatriculare expirate și atribuite altor vehicule. Instanța a reținut intenția indirectă, apreciind că a acceptat riscul de a vătăma siguranța circulației.

Conducerea unui vehicul fără permis de conducere (formă continuată): În aceleași date, inculpatul a condus același autoturism, deși nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie. Și în acest caz, s-a reținut intenția indirectă, accentuându-se starea de pericol creată pentru siguranța traficului.

Deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu (heroină): La 11 ianuarie 2016, inculpatul a fost prins cu 0.06 grame de heroină.

Deținere de droguri de risc pentru consum propriu (alpha-PVP): La 30 ianuarie 2016, a fost depistat cu 0.08 grame de alpha-PVP. În cazul infracțiunilor legate de droguri, instanța a constatat intenția directă, calificată prin scopul consumului propriu, evidențiind pericolul pentru sănătatea publică.

Elementul distinctiv al cazului este, însă, cazierul judiciar extrem de bogat al inculpatului. Acesta a suferit multiple condamnări între 2006 și 2019 pentru fapte diverse, de la tâlhărie calificată și înșelăciune calificată la trafic și deținere de droguri de risc și mare risc, precum și alte infracțiuni la regimul circulației. Chiar dacă a avut o atitudine cooperantă în timpul procesului, recunoscând faptele, instanțele au considerat că gradul său de pericol social este "considerabil" și "ridicat", justificând aplicarea unor pedepse cu închisoarea, chiar dacă orientate spre minim. Nivelul său redus de educație (3 clase primare) și statutul de consumator de droguri au contribuit, de asemenea, la evaluarea circumstanțelor personale.

Un aspect particular al individualizării pedepsei l-a constituit aplicarea pedepselor complementare și accesorii, cum ar fi interzicerea exercitării unor drepturi, considerând că inculpatul s-a dovedit "nedemn de a ocupa o funcție publică".

Doctrina și interpretarea legii: Art. 37 CP vs. Art. 585 C.pr.pen.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestei spețe este dezbaterea juridică privind aplicarea Art. 37 din Codul Penal în contextul unor acte materiale ale unei infracțiuni continuate, care au fost deja judecate definitiv separat. Articolul 37 CP vizează stabilirea unei singure pedepse pentru o infracțiune continuată, chiar dacă aceasta este compusă din mai multe acte materiale.

Problema: Ce se întâmplă când unele dintre aceste acte materiale au fost deja condamnate definitiv printr-o altă hotărâre? Doctrina a exprimat opinii conform cărora, în absența unor norme procedurale explicite pentru aplicarea Art. 37 CP în astfel de situații, unica soluție ar fi recurgerea la procedura reglementată de Art. 585 alin. (1) lit. d) din Codul de Procedură Penală. Acest articol permite modificarea pedepsei în faza de executare a hotărârii, dacă se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența unor situații specifice.

Poziția instanței: Instanța, atât fondul cât și apelul, a respins această interpretare restrictivă. A considerat că nu există niciun temei legal pentru a înlătura aplicarea Art. 37 CP de către instanța care judecă o persoană condamnată definitiv pentru alte acte ce ar constitui parte a aceleiași infracțiuni continuate. Argumentația Curții a fost că:

Art. 585 C.pr.pen. are un caracter excepțional, operând în faza de executare a hotărârii și având o formulare generică ("pedeapsa poate fi modificată"), care nu exclude aplicarea Art. 37 CP în faza de judecată.

Lipsa unor norme procedurale explicite în Codul de Procedură Penală privind aplicarea Art. 37 CP în astfel de cazuri nu este un argument suficient pentru a ignora unitatea legală de infracțiune. Curtea a subliniat că Art. 585 C.pr.pen. însuși nu oferă norme procedurale concrete pentru aplicarea unei pedepse unice pentru toate actele materiale ce compun o infracțiune continuată.

Astfel, Curtea de Apel a confirmat decizia instanței de fond de a aplica o pedeapsă unică pentru infracțiunile continuate de conducere, incluzând și actele materiale deja judecate anterior, respectând principiul unității de rezoluție infracțională, reflectată de intervalul scurt de timp și de același autovehicul implicat.

O decizie fermă, dar echilibrată

În cele din urmă, Curtea de Apel București a reconfirmat legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, respingând apelul formulat de inculpat ca nefondat. Instanța de control judiciar a reevaluat atât situația de fapt, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, prin raportare la criteriile de individualizare a pedepsei.

S-a reiterat că faptele inculpatului denotă un grad ridicat de pericol social concret, mai ales prin prisma multiplelor condamnări anterioare. Cu toate acestea, Curtea a recunoscut și trecerea unei perioade considerabile de timp de la săvârșirea faptelor (aproximativ 6 ani la momentul deciziei), element luat în considerare la orientarea pedepselor spre minim.

Această speță subliniază angajamentul instanțelor române de a aplica legea cu fermitate în fața recidivismului și a infracțiunilor care periclitează siguranța publică, oferind în același timp o interpretare pragmatică și judicios fundamentată a normelor procedurale și de drept substanțial.