Situația de Fapt

În primăvara anului 2017, un incident tulburător a avut loc într-o locuință din România. Două femei, B.B.B. și D.D., au agresat o femeie în vârstă de 70 de ani, R.M., pe care o cunoșteau. Agresiunea a avut loc în timpul zilei, în prezența a doi martori, și a dus la leziuni ce au necesitat între 6 și 7 zile de îngrijiri medicale. Un detaliu îngrijorător este riscul ca victima să fi căzut peste o masă de sticlă, cu consecințe mult mai grave.

Ce învățăm din această speță?

Această speță subliniază importanța individualizării pedepsei, având în vedere nu doar gravitatea faptei în sine, ci și vulnerabilitatea victimei și comportamentul post-delictual al inculpatelor. De asemenea, ilustrează cum trecerea timpului de la comiterea faptei până la soluționarea definitivă a cauzei poate influența decizia instanței, recunoscând efectul incertitudinii asupra inculpatelor.

Individualizarea Pedepsei

Articolul 193 alin. 2 Cod Penal, care incriminează lovirea sau alte violențe, prevede o pedeapsă alternativă: închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă. Instanța a aplicat art. 74 Cod Penal, analizând o serie de criterii pentru a decide pedeapsa cea mai potrivită: Circumstanțele comiterii faptei: S-a reținut că agresiunea a avut loc în timpul zilei, în locuința inculpatelor și în prezența a doi martori. Vulnerabilitatea victimei: Persoana vătămată avea 70 de ani și a fost luată prin surprindere, fără a putea reacționa. S-a evidențiat faptul că între una dintre inculpate (B.B.B.) și victimă existau relații de prietenie, ceea ce agravează moral actul. Urmările: Deși numărul de zile de îngrijiri medicale (6-7 zile) se situa aproape de limita inferioară a infracțiunii de loviri sau alte violențe (care poate ajunge la 90 de zile), instanța a luat în considerare și potențialele urmările grave, cum ar fi căderea peste o masă de sticlă. Timpul scurs: Mai mult de patru ani de la data faptei, perioadă în care inculpatele nu au mai fost acuzate de săvârșirea unor noi fapte ilicite, conform cazierului judiciar. Această durată nerezonabilă a procesului a fost considerată un factor de incertitudine pentru inculpate și a influențat orientarea pedepsei către minimul special, conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție. Profilul inculpatelor: Ambele au studii medii, sunt căsătorite (D.D. având și copii în întreținere) și au locuri de muncă stabile. Ele și-au exprimat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității și s-au prezentat la termenele de judecată. În urma evaluării tuturor acestor criterii, instanța a stabilit o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru fiecare inculpată, dar a decis amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 și urm. Cod Penal. S-au îndeplinit condițiile obiective (pedeapsa sub 2 ani, pedeapsa maximă prevăzută de lege sub 7 ani, lipsa condamnărilor anterioare la închisoare, lipsa sustragerii de la judecată, acordul pentru muncă în folosul comunității) și condiția subiectivă (aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale, primul contact cu legea penală și comportamentul post-delictual).

Doctrina

Articolul 1349 Cod Civil stabilește obligația generală de a nu aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Când această obligație este încălcată și se produce un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, art. 1347 și 1357 Cod Civil impun autorului faptei să repare prejudiciul. În ceea ce privește daunele morale, Curtea a avut în vedere criteriile stabilite de doctrină și jurisprudență: importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, precum și tulburările și neajunsurile suferite de victimă. Chiar dacă numărul de zile de îngrijiri medicale a fost relativ mic, vârsta persoanei vătămate, faptul că a fost agresată de două persoane și motivul care a declanșat conflictul au fost considerate relevante în evaluarea prejudiciului moral. În consecință, Curtea de Apel a respins apelurile declarate, confirmând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate. Inculpatele apelante și persoana vătămată/parte civilă apelantă au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat. Cererea părții civile de obligare a inculpatelor la plata cheltuielilor judiciare către aceasta a fost respinsă.