Situația de Fapt

Cazul examinat de Curtea de Apel Cluj vizează faptele petrecute în seara zilei de 3 ianuarie 2020, în V___ de Sus, județul Maramureș. Pe fondul unui consum considerabil de alcool și al unor discuții aprinse, inculpatul C.E.E. i-a aplicat victimei B.B. lovituri repetate cu pumnii în zona feței și cu picioarele în zona toraco-abdominală, provocându-i multiple leziuni traumatice care, ulterior, au condus la decesul acesteia. În rechizitoriul inițial, inculpatul a fost trimis în judecată pentru o pluralitate de infracțiuni, incluzând, pe lângă loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, și violare de domiciliu, lovire sau alte violențe, amenințare, distrugere și furt calificat. Ulterior, pe parcursul procesului penal, inculpatul s-a împăcat cu mai multe persoane vătămate, retrăgând plângerile prealabile pentru infracțiunile de furt calificat, amenințare, violare de domiciliu și distrugere.

Ce învățăm din această speță?

Această speță complexă ne oferă lecții valoroase despre limitele juridice ale răspunderii penale, în special în contextul infracțiunilor grave comise sub influența alcoolului. În primul rând, ea subliniază importanța individualizării pedepsei, unde recunoașterea vinovăției (art. 396 alin. 10 Cod procedură penală) poate influența semnificativ cuantumul sancțiunii. În al doilea rând, cazul aduce în prim plan dezbaterea crucială despre circumstanțele atenuante și, mai specific, despre cum este privită starea de beție voluntară completă în dreptul penal român, subliniind distincția clară față de intoxicația involuntară. Ne învață că, deși alcoolul poate afecta discernământul, el nu înlătură automat imputabilitatea faptei, mai ales când consumul este voluntar. De asemenea, speța reiterează principiul conform căruia daunele morale, deși esențiale pentru repararea prejudiciului nepatrimonial, trebuie să mențină un echilibru și să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză a părților civile.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului C.E.E., instanța de fond și, ulterior, Curtea de Apel, au avut în vedere mai multe criterii esențiale. Un aspect definitoriu l-a reprezentat solicitarea inculpatului de a fi judecat în procedura recunoașterii vinovăției, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală. Această opțiune a condus la reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime. În ciuda acestei reduceri, instanța a considerat că fapta prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, subliniind agresivitatea de care a dat dovadă inculpatul. Este important de menționat că, pe parcursul procesului, inculpatul a reușit să se împace cu mai multe persoane vătămate în privința altor infracțiuni (furt calificat, amenințare, violare de domiciliu, distrugere), demonstrând o anumită conduită procesuală, însă aceste împăcări nu au influențat calificarea și sancțiunea pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, având în vedere natura acesteia.

Doctrina

O parte semnificativă a apelului inculpatului și a argumentelor doctrinare a vizat starea de beție extrem de avansată în care s-ar fi aflat atât el, cât și victima, invocând-o ca o circumstanță atenuantă judiciară. Apărarea a susținut că această stare, posibil chiar o 'beție patologică', i-a afectat capacitatea de înțelegere și de stăpânire, justificând o pedeapsă mai aproape de minimul special sau chiar înlăturarea imputabilității. S-a argumentat că, în doctrină și jurisprudență, beția voluntară completă poate fi considerată circumstanță atenuantă dacă făptuitorul nu avea intenția de a comite o faptă penală la momentul provocării acestei stări. Mai mult, s-a pus în discuție și contribuția victimei la escaladarea conflictului, având în vedere și alcoolemia ridicată a acesteia, sugerând o culpă concurentă. Curtea de Apel a respins însă aceste critici, reiterând condițiile stricte pentru ca intoxicația să înlăture imputabilitatea: aceasta trebuie să fie involuntară sau accidentală și completă. Instanța a subliniat că 'dacă rezoluția infracțională a fost luată în stare de intoxicație involuntară completă dar executarea a început sau a continuat după dispariția ei, caracterul imputabil al faptei nu este înlăturat.' Practica judiciară a consolidat ideea că beția patologică înlătură caracterul penal doar în ipoteza unui consum involuntar de alcool. Prin urmare, chiar și în cazul unei stări avansate de ebrietate, dacă consumul este voluntar, răspunderea penală a inculpatului sub aspectul lovirilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte rămâne intactă. Pe latură civilă, s-a discutat despre cuantumul daunelor morale, solicitat inițial la 20.000 euro și crescut ulterior la 500.000 euro pentru fiecare parte. Curtea a reiterat principiul că repararea daunelor morale trebuie să ofere o satisfacție pentru suferințe, dar fără a conduce la o 'îmbogățire fără justă cauză'.