Ce învățăm din speță:

Decizia nr. 633/2017 a Curții de Apel Alba Iulia este un studiu de caz esențial privind delimitarea dintre furtul consumat și tentativa de furt, mai ales în contextul furturilor din magazine. Hotărârea subliniază importanța momentului în care bunul trece efectiv în stăpânirea făptuitorului, punând accent pe depășirea zonei de control (casele de marcat, agenții de pază). De asemenea, speța ilustrează aplicarea riguroasă a normelor privind recidiva postexecutorie și influența comportamentului procesual al inculpatului (nerecunoașterea faptei) asupra individualizării pedepsei, chiar și atunci când prejudiciul este recuperat.

Individualizarea și Denumirea Speței Analizate

Denumirea speței: Decizia nr. 633/2017 din 06-iul-2017, Curtea de Apel Alba Iulia, furtul (art. 228 NCP)

Individualizarea: Inculpatul, T____ Florinel, a fost acuzat că, la data de 14.04.2015, a luat 12 deodorante marca Mennen Gel Light, în valoare de 133.88 lei, de pe rafturile magazinului A___'s din Alba Iulia, și le-a ascuns sub tricou. Acțiunea sa a fost însă întreruptă de agentul de pază înainte de a trece de casele de marcat, iar bunurile au fost integral recuperate.

Inițial, instanța de fond a reținut infracțiunea de furt (art. 228 alin. 1 Cod penal), însă Curtea de Apel a reîncadrat fapta ca tentativă la infracțiunea de furt (art. 32 raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal), cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal (pentru recidivă).

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare (art. 74 N.C.P.), luând în considerare:

Nerecunoașterea faptei de către inculpat în fața instanței, spre deosebire de o atitudine cooperantă.

Recidiva postexecutorie: Inculpatul nu era la prima confruntare cu legea penală, având multiple condamnări anterioare, ceea ce demonstrează o persistență infracțională.

Modalitatea concretă de comitere a infracțiunii.

Circumstanța că prejudiciul a fost recuperat (deși aceasta nu a fost decisivă în contextul recidivei și nerecunoașterii).

Doctrina și Delimitarea Furtului de Tentativa de Furt

Un punct central al deciziei este aplicarea doctrinei juridice privind momentul consumării infracțiunii de furt, în special în cazul sustragerilor din magazine. Conform practicii și doctrinei, infracțiunea de furt se consumă, de principiu, în momentul trecerii lucrului în stăpânirea făptuitorului.

Însă, în cazul specific al magazinelor, unde există spații supravegheate (case de marcat, agenți de pază) unde se presupune că bunurile urmează să fie achitate, fapta se consumă doar în momentul în care autorul reușește să depășească acel spațiu de control, adică trece de casele de marcat fără să achite. Înainte de acest moment, chiar dacă bunurile au fost ascunse sau disimulate, acțiunea de "luare" nu este încă finalizată prin "apropriere" deplină.

În speța de față, deoarece acțiunea inculpatului de a lua bunurile de pe rafturi a fost întreruptă de agentul de pază înainte de a trece de casele de marcat, Curtea de Apel a considerat că fapta constituie doar o tentativă de furt, nu o infracțiune consumată.

Doctrina referitoare la prezumția de nevinovăție și dreptul la tăcere a fost, de asemenea, invocată. Instanța a reamintit că, deși inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să își dovedească nevinovăția, probele administrate de acuzare, coroborate cu lipsa unei explicații plauzibile din partea inculpatului, pot duce la concluzia vinovăției. Prezumția de nevinovăție are caracter relativ, putând fi răsturnată de probe concludente. În acest caz, refuzul inculpatului de a recunoaște fapta, coroborat cu probele existente, nu a anulat concluzia instanței privind vinovăția sa.

Hotărârea Instanței și Impactul Reîncadrării Juridice

Curtea de Apel a admis apelul inculpatului și a desființat sentința penală atacată sub aspectul încadrării juridice.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inițial de 1 an și 8 luni închisoare și s-a înlăturat sporul de pedeapsă.

S-a schimbat încadrarea juridică din furt (art. 228 alin. 1 Cod penal) în tentativă la furt (art. 32 raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal), cu aplicarea art. 41 și 43 alin. 5 Cod penal (recidivă).

Inculpatul T____ Florinel a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru tentativă la furt.

Această pedeapsă de 5 luni închisoare a fost ulterior contopită cu pedepsele anterioare (de 1 an, 9 luni și 6 luni închisoare), rezultând o pedeapsă finală de 1 an, 6 luni și 20 de zile închisoare.

S-au aplicat și pedepse complementare (interzicerea unor drepturi pe 1 an) și accesorii.

Această reîncadrare juridică a avut un impact direct asupra pedepsei finale, reducând-o semnificativ față de pedeapsa inițială rezultantă, chiar și în condițiile menținerii stării de recidivă.

Concluzie

Decizia Curții de Apel Alba Iulia este o hotărâre edificatoare pentru înțelegerea subtilităților juridice în cazul infracțiunilor contra patrimoniului. Ea demonstrează că nu orice luare a unui bun dintr-un magazin reprezintă automat furt consumat, ci poate fi doar o tentativă, depinzând de momentul intervenției și de depășirea zonei de control. Cazul subliniază, de asemenea, că statutul de recidivist al inculpatului și atitudinea sa procesuală (nerecunoașterea faptei) sunt factori agravanți importanți în individualizarea pedepsei, chiar și în situația în care prejudiciul a fost recuperat. Hotărârea reconfirmă rolul esențial al instanței de apel în corectarea încadrării juridice și asigurarea unei aplicări corecte a legii penale.