O decizie a Curții de Apel București (nr. RJ g8986g7d3/2022) menține o condamnare de 7 ani și 6 luni de închisoare pentru un tânăr de 18 ani, fără antecedente penale, acuzat de tentativă de omor. Speța este o lecție magistrală despre cum instanțele analizează intenția criminală, demonstrând că nici vârsta fragedă, nici intoxicația voluntară și nici măcar un rezultat lezional care nu a pus viața victimei în pericol nu pot schimba încadrarea juridică a unei fapte când acțiunea în sine trădează intenția de a ucide.

Denumirea Speței Analizate

Decizie penală nr. RJ g8986g7d3/2022 din 21-mar-2022, pronunțată de Curtea de Apel București.

Infracțiunea finală reținută (după rejudecare în apel): Tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 – art. 189 alin. 1 lit. d) Cod penal (săvârșit pentru a comite sau a înlesni comiterea unei tâlhării).

Notă: Curtea de Apel a înlăturat agravanta premeditării (lit. a), reținută de prima instanță, dar a menținut încadrarea de omor calificat în scop de tâlhărie.

Pedeapsa finală: 7 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

Individualizarea Făptuitorului: Un Profil Atipic în Boxa Acuzaților

Spre deosebire de cazurile clasice de violență extremă, profilul inculpatului ##### ##### – ######### este unul atipic, ceea ce face analiza instanței cu atât mai relevantă.

Vârstă și context: Avea doar 18 ani la data faptei, era proaspăt absolvent de liceu, provenea dintr-o familie organizată, cu părinți cu studii superioare, și nu avea antecedente penale.

Atitudine post-faptă: A manifestat regret, a colaborat cu organele judiciare și a respectat măsurile preventive, elemente care în mod normal ar cântări greu în favoarea sa.

Totuși, instanța a refuzat să trateze cu lejeritate doi factori esențiali:

Nivelul de discernământ: S-a reținut că, în ciuda vârstei, avea dezvoltarea psihică și intelectuală necesară pentru a înțelege pe deplin caracterul antisocial și gravitatea actelor sale.

Intoxicația voluntară: Inculpatul se afla sub influența alcoolului (0,57 g/l) și a cannabisului. Instanța a aplicat corect legea, stabilind că intoxicația voluntară nu înlătură răspunderea penală (art. 29 C.pen.) și nu poate constitui o scuză sau o circumstanță atenuantă. A te pune singur într-o stare care îți poate dezinhiba agresivitatea este o alegere, nu o fatalitate.

Analiza Faptei: O Singură Lovitură, O Intenție Clară

În noaptea de 1 martie 2020, într-un autoturism, inculpatul l-a atacat pe șofer cu un cuțit de bucătărie. Detaliile, așa cum au fost stabilite de instanță, sunt cruciale pentru înțelegerea deciziei:

Atacul: O singură lovitură, aplicată cu un cuțit cu lama de 11 cm.

Leziunea: O plagă înjunghiată submentonieră (sub bărbie), care, conform expertizei, a necesitat circa 15 zile de îngrijiri medicale, dar nu a pus în primejdie viața victimei.

Apărarea inculpatului: Acesta a susținut că doar a atins victima în cădere, după ce a scăpat cuțitul.

Constatarea instanței: Această apărare a fost demontată. Instanța a reținut, pe baza declarațiilor victimei și a logicii, că șoferul a barat lovitura, atenuându-i astfel intensitatea. Acest gest defensiv al victimei a fost cel care a prevenit o tragedie.

Doctrină: De ce Tentativă de Omor și nu Vătămare? Cheia Stă în Acțiunea Inițială

Acest caz este un exemplu de manual pentru aplicarea doctrinei și jurisprudenței care delimitează tentativa de omor de infracțiunile de vătămare corporală. Paradoxul – leziuni care nu au pus viața în pericol, dar condamnare pentru tentativă de omor – este doar aparent.

Instanța a urmat raționamentul juridic consacrat, analizând atitudinea psihică a inculpatului în momentul acțiunii, nu rezultatul final, fortuit.

Obiectul Vulnerant: Un cuțit cu lama de 11 cm este un instrument letal.

Zona Vizată: Gâtul/zona submentonieră este, fără îndoială, o zonă vitală. Aici se află artere majore (carotida), vena jugulară și căile respiratorii. O lovitură în această zonă demonstrează, în sine, un dispreț pentru viața victimei.

Intenția dedusă din acțiune: Instanța a concluzionat că inculpatul a ridicat mâna și a proiectat lovitura direct spre gâtul victimei. Faptul că victima a reușit să se apere și să devieze/atenueze lovitura nu schimbă cu nimic intenția inițială a agresorului. Se judecă actul de a lovi spre gât, nu rezultatul norocos al unei apărări reușite. Doctrina este clară: "împrejurarea că leziunile suferite au pus sau nu în primejdie viaţa victimei nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte încadrarea juridică".

Ce învățăm din această speță?

Vârsta și Lipsa Antecedentelor nu Sunt un Scut Absolut: Legea penală se aplică tuturor. Chiar și un tânăr de 18 ani, fără un trecut infracțional, va fi tras la răspundere pentru cea mai gravă formă de violență dacă probele indică o intenție ucigașă. Contextul personal poate influența cuantumul pedepsei, dar nu și încadrarea faptei.

Intoxicația Voluntară nu este o Circumstanță Atenuantă: Cazul reconfirmă un principiu de bază: cine se expune voluntar la substanțe care îi pot altera judecata și comportamentul își asumă și consecințele actelor comise în acea stare.

Gestul Defensiv al Victimei poate Deveni Proba Acuzării: Într-o turnură juridică remarcabilă, faptul că victima s-a apărat a devenit proba cheie care a demonstrat forța și direcția intenționate ale atacului, contracarând versiunea inculpatului despre un "accident".

O Justiție Ponderată, dar Fermă: Decizia finală este un exercițiu de echilibru. Pe de o parte, instanța a ținut cont de circumstanțele personale atenuante (vârstă, regret, lipsa antecedentelor) și a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru tentativă la omor calificat (7 ani și 6 luni). Pe de altă parte, prin menținerea încadrării juridice și a regimului de executare în detenție, a transmis un mesaj de toleranță zero față de astfel de acte de violență, indiferent de profilul făptuitorului.