Denumirea speței analizate: Decizia nr. RJ de 9684799/2023 din 24 martie 2023

Ce învățăm din speță:

Această decizie judecătorească oferă o perspectivă profundă asupra modului în care sistemul de justiție penală din România abordează infracțiunile comise de minori, cu un accent deosebit pe individualizarea pedepsei și impactul deciziilor Curții Constituționale asupra termenelor de prescripție. Speța ilustrează tensiunea dintre necesitatea reeducării și reintegrării minorilor infractori și gravitatea faptelor comise, subliniind totodată complexitatea interpretării normelor legale în contextul schimbărilor legislative și al jurisprudenței Curții Constituționale.

Individualizare:

Cazul adus în discuție se referă la faptele comise de un minor, ##### ##### #####, care, la vârsta de 15 ani, a fost implicat în infracțiuni de tâlhărie și complicitate la tâlhărie calificată, alături de alți inculpați. Situația faptică descrie o serie de furturi de telefoane mobile, urmate de amenințări cu violența pentru păstrarea bunurilor. Unul dintre incidente a avut loc într-un parc de joacă, iar un altul a implicat lovirea victimei cu pumnul.

Instanța de fond a avut în vedere, la individualizarea măsurii educative, mai mulți factori prevăzuți de art. 74 Cod penal: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată, motivul și scopul urmărit, conduita post-infracțională, antecedentele penale (sau lipsa acestora), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. S-a constatat că inculpatul ##### ##### ##### era la primul contact cu legea penală, a recunoscut faptele și a manifestat regret. De asemenea, s-a apreciat că faptele au fost comise din teribilism, sub influența unui anturaj nepotrivit și a instabilității familiale de la acel moment. În pofida gravității faptelor și a posibilității aplicării unei măsuri privative de libertate, instanța de fond a considerat că o măsură educativă neprivativă de libertate, cu o durată maximă, ar fi suficientă pentru reeducarea și reintegrarea minorului.

Apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău a solicitat, printre altele, aplicarea unor măsuri educative privative de libertate sau pedepse cu executare efectivă, având în vedere gravitatea faptelor și "perseverența infracțională" a unora dintre inculpați, inclusiv încercarea de evadare a unuia dintre aceștia. Totuși, la un termen ulterior, Parchetul și-a modificat motivele, solicitând încetarea procesului penal pentru inculpații minori din cauza împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Pe de altă parte, inculpatul ##### ##### ##### a solicitat o reindividualizare a măsurii educative, cerând aplicarea unei perioade minime sau a măsurii supravegherii. Acesta a invocat faptul că, ulterior faptelor, s-a maturizat, și-a consolidat relațiile familiale și a desfășurat activități lucrative în străinătate, demonstrând o bună integrare socială și lipsa unui pericol pentru societate. De asemenea, a subliniat că presiunea factorilor psihostresori din momentul comiterii faptelor nu mai există.

Doctrină și aspecte juridice esențiale:

Un aspect crucial al acestei spețe îl reprezintă discuția amplă despre prescripția răspunderii penale în contextul Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022. Curtea a reținut că art. 155 alin. (1) Cod penal, care reglementa cazurile de întrerupere a cursului prescripției, a fost declarat neconstituțional. Această neconstituționalitate a creat un vid legislativ între 25 iunie 2018 (data publicării Deciziei 297/2018) și 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a OUG nr. 71/2022, care a modificat art. 155 alin. (1) C. pen.).

Instanța a subliniat că Deciziile Curții Constituționale configurează un criteriu de determinare a legii penale mai favorabile (mitior lex). Astfel, perioada cuprinsă între 25 iunie 2018 și 30 mai 2022 este considerată o perioadă în care, în lipsa unei norme constituționale, nu a funcționat întreruperea cursului termenelor de prescripție a răspunderii penale. Acest lucru înseamnă că orice act efectuat în dosarul penal până la 25 iunie 2018 nu poate produce efecte întreruptive de prescripție. Mai mult, noile prevederi ale art. 155 alin. (1) C. pen. introduse prin OUG nr. 71/2022 nu se pot aplica retroactiv faptelor comise înainte de 30 mai 2022, deoarece ar fi o lege penală mai puțin favorabilă, încălcând principiul non-retroactivității prevăzut de art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În cazul minorilor, conform art. 131 C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale se reduc la jumătate. Aplicând aceste principii, Curtea a constatat că, pentru inculpatul ###### ######## ####, termenele de prescripție pentru infracțiunile de tâlhărie, furt, amenințare, furt calificat, șantaj și tentativă la evadare s-au împlinit la data soluționării apelului, având în vedere datele comiterii infracțiunilor (începând cu 26.10.2018).

Această speță subliniază importanța de a analiza cu atenție legislația în vigoare la momentul comiterii faptei, dar și la momentul judecății, prin prisma principiului legii penale mai favorabile. De asemenea, este o ilustrare a modului în care deciziile Curții Constituționale pot avea un impact major asupra soluționării cauzelor penale, chiar și retroactiv, prin crearea unui vid legislativ sau prin modificarea interpretării normelor existente.

Concluzie:

Această decizie demonstrează o abordare nuanțată a justiției pentru minori, încercând să echilibreze gravitatea faptelor cu potențialul de reabilitare al tinerilor infractori. Totodată, evidențiază un aspect crucial al dreptului penal românesc actual: influența determinantă a deciziilor Curții Constituționale asupra instituției prescripției răspunderii penale. Cazul servește ca un memento al dinamicii legislative și jurisprudențiale, impunând o analiză riguroasă a normelor aplicabile în fiecare situație concretă.