Nume speță analizată: decizie-nr-550-2020-din-23-iun-2020-curtea-de-apel

Această decizie a Curții de Apel București oferă o analiză detaliată a unei spețe de tâlhărie calificată în forma tentativei, subliniind impactul pericolului social, al recidivei și al individualizării pedepsei asupra soartei unui inculpat. Cazul este relevant pentru înțelegerea modului în care instanțele balansează gravitatea faptei cu circumstanțele personale ale infractorului pentru a atinge scopurile de prevenție și reeducare.

Situația în Fapt

În seara zilei de 27 decembrie 2019, în jurul orei 18:45, inculpatul N. C. L. a încercat să o deposedeze, prin violență, pe persoana vătămată B. A. M. de telefonul mobil și portofel, împingând-o pe aceasta într-un copac. Acțiunea inculpatului a fost întreruptă de intervenția martorului S. V. G., care l-a determinat pe agresor să înceteze și să fugă de la locul faptei.

Fapta a fost încadrată ca tâlhărie calificată în forma tentativei (art. 32 alin. 1 C.pen. rap. la art. 233 și art. 234 alin. 1 lit. d C.pen.). Infracțiunea este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Ce Învățăm din Speță: Tâlhăria în Tentativă și Factorii de Agravare

Tentativa de Tâlhărie Calificată: Cazul ilustrează situația în care, deși acțiunea de deposedare nu a fost finalizată (datorită intervenției unui terț), fapta rămâne sancționabilă ca tentativă la tâlhărie calificată. Elementele constitutive ale tentativei (actele de executare, intenția de a deposeda prin violență) au fost pe deplin întrunite.

Circumstanțe Agravante Reținute:

Comiterea pe timp de noapte (lit. d): Fapta a avut loc la ora 18:45, considerată "noapte" din perspectiva legii penale, profitându-se de întuneric.

Vulnerabilitatea victimei: Inculpatul a profitat de faptul că victima era o femeie, precum și de lipsa altor persoane pe stradă, aspecte care au sporit gradul de pericol social al faptei.

Violența Minima vs. Pericolul Social: Deși s-a reținut că violențele fizice au fost minime (o lovitură și o îmbrâncire, fără obiecte contondente), instanța a subliniat că gravitatea faptei de tâlhărie nu este diminuată semnificativ. Fapta dovedește un ridicat pericol public prin starea de neliniște și sentimentul de insecuritate generate în rândul cetățenilor.

Individualizarea Pedepselor: Recidivă și Obiectivitate

Individualizarea pedepsei a fost un proces esențial, ghidat de criteriile prevăzute de art. 74 alin. 1 C.pen., vizând adaptarea sancțiunii la gravitatea faptei și la periculozitatea inculpatului:

Gravitatea Faptei și Periculozitatea Infractorului: Instanța a analizat atât modalitatea de săvârșire a faptei, cât și consecințele concrete sau potențiale, precum și rezonanța negativă în comunitate. S-a accentuat că inculpatul a acționat prin urmărirea și acostarea victimei pe stradă în timpul nopții, manifestând "dezinhibiție și curaj în sens negativ".

Istoricul Penal (Recidiva/Perseverența Infracțională): Un factor determinant în individualizarea pedepsei a fost faptul că inculpatul nu era la primul contact cu legea penală. Fișa de cazier judiciar a relevat că acesta a mai săvârșit infracțiuni de același gen și că a executat anterior măsuri educative privative de libertate, dar fără a-și corecta conduita socială. Aceasta a denotat o "deosebită perseverență infracțională și periculozitate", indicând că sancțiunile anterioare nu l-au convins să respecte legea.

Circumstanțe Personale: Inculpatul avea 23 de ani, nu avea studii, ocupație sau loc de muncă. Deși a recunoscut și regretat fapta, istoricul său penal a prevalat.

Lipsa Circumstanțelor Atenuante: Instanța nu a reținut circumstanțe atenuante, argumentând că faptele nu au prezentat astfel de împrejurări și că periculozitatea inculpatului a rămas ridicată.

Pedeapsa Aplicată: Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, considerând-o aptă să răspundă scopului pedepsei penale.

Regimul de Executare: S-a dispus executarea pedepsei în regim de penitenciar, apreciind că aceasta este unica modalitate de a contribui la îndreptarea inculpatului și la prevenirea reiterării comportamentului infracțional.

Retragerea Apelului: Apelul declarat de inculpat a fost ulterior retras, instanța luând act de această manifestare de voință.

Doctrina și Practica Judiciară: Temeiuri și Principii

Decizia instanței se bazează pe principii fundamentale ale doctrinei și practicii judiciare privind individualizarea pedepsei:

Pedeapsa ca Instrument Adaptat: Se subliniază că pedeapsa trebuie să fie adaptată nevoilor de apărare socială, asigurând atât prevenirea generală (prin exemplaritate), cât și prevenirea specială (prin constrângerea și reeducarea infractorului).

Proporționalitatea: S-a reiterat ideea că o pedeapsă justă și proporțională este esențială. O pedeapsă prea severă poate genera o reacție negativă, în timp ce una prea blândă poate încuraja recidiva. Proporționalitatea este condiția realizării scopului pedepsei.

Perseverența Infracțională: Doctrina și practica judiciară recunosc că perseverența în comiterea de infracțiuni, chiar dacă nu atrage întotdeauna formal recidiva, indică o periculozitate sporită și necesită o reacție mai fermă din partea justiției.

Exemplaritatea Pedepsei: S-a accentuat că fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și executată condiționează caracterul preventiv al sancțiunii. Mărimea privațiunii trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Concluzie:

Decizia decizie-nr-550-2020-din-23-iun-2020-curtea-de-apel este un caz relevant pentru modul în care instanțele judiciare române abordează infracțiunile comise în formă tentată, în special atunci când este vorba de tâlhărie calificată. Hotărârea subliniază importanța analizei detaliate a circumstanțelor faptelor și a profilului infractorului, în special a istoricului penal, pentru a asigura o individualizare justă și eficientă a pedepsei. Soluția de executare în regim de detenție, în ciuda violențelor fizice minime, reflectă necesitatea unei intervenții ferme pentru a corecta comportamentul infracțional și a proteja societatea.