Nume speță analizată: decizie-nr-928-2021-din-30-iun-2021-curtea-de-apel

Această decizie a Curții de Apel București oferă o perspectivă aprofundată asupra unei spețe de tâlhărie calificată în formă continuată, având ca protagonist un inculpat minor. Cazul subliniază importanța interpretării rezoluției infracționale unitare, a pericolului social accentuat pe care îl prezintă faptele comise de minori, precum și necesitatea aplicării unor măsuri educative privative de libertate pentru a asigura o reeducare eficientă și prevenirea recidivei.

Situația în Fapt

Inculpatul B. B. Robiko, un minor, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în formă continuată (art. 233-234 alin. 1 lit. d C.p. cu aplicarea art. 113 alin. 2 C.p. și art. 35 alin. 1 C.p.). Fapta a constat în două acte materiale comise în aceeași zi, la o diferență de aproximativ 6 ore, ambele în aceeași participație, asupra aceluiași tip de victime (femei în vârstă de peste 70 de ani) și având ca scop sustragerea aceluiași tip de bunuri (poșete/genți). Un act material a implicat lovirea unei victime cu pumnul în cap, sporind gravitatea faptei.

Probele au indicat că inculpatul B. B. Robiko a fost influențat de inculpatul R. M. (decedat între timp și care, conform referatului de evaluare, l-a abuzat sexual pe un alt inculpat) și de martorul R. A., fiind, de asemenea, un consumator de substanțe psihoactive. Deși a recunoscut faptele și a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, nu a manifestat empatie față de victime și nu a făcut demersuri pentru repararea prejudiciului.

Ce Învățăm din Speță: Infracțiunea Continuată și Pericolul Social

Incadrarea Juridică – Tâlhărie Calificată în Formă Continuată: S-a reținut corect forma continuată a infracțiunii de tâlhărie calificată. Curtea a confirmat existența unui plan rezolutiv unic, evidențiat de elemente precum: comiterea ambelor acte materiale în aceeași zi, în aceeași participație, asupra aceluiași tip de victime vulnerabile (femei în vârstă) și având ca scop sustragerea acelorași tipuri de bunuri. Această abordare se aliniază jurisprudenței Înaltei Curți (Decizia nr. XLIX (49) din 4 iunie 2007), care statuează că diferența de subiect pasiv nu determină "pulverizarea" unei acțiuni unice sau repetate în timp în infracțiuni autonome concurente.

Pericolul Social Accentuat: Faptele au prezentat un pericol social accentuat datorită:

Vulnerabilității victimelor: Inculpatul a ales deliberat victime vârstnice, cu posibilități reduse de apărare.

Violenței exercitate: În unul dintre cazuri, victima a fost lovită cu pumnul în cap.

Motivației infracționale: Faptele au fost comise pentru a susține consumul de substanțe psihoactive al inculpatului, arătând o lipsă de considerație pentru integritatea fizică și drepturile patrimoniale ale victimelor.

Controversa Pluralității Subiecților Pasivi: A fost respinsă opinia potrivit căreia pluralitatea subiecților pasivi impune o încadrare separată pentru fiecare victimă. Curtea a reiterat că ocrotirea subiecților pasivi în cazul infracțiunii continuate este pe deplin realizată prin tratamentul sancționator prevăzut de art. 36 C.pen., aplicabil infracțiunii continuate, și că o abordare diferită ar face "inaplicabile vreunei situații prevederile art. 35 Cod penal referitoare la infracțiunea continuată".

Factori Criminogeni: Speța a scos în evidență influența negativă a anturajului, lipsa antecedentelor penale formale la data faptei (deși avusese o soluție de renunțare la urmărire penală pentru furt calificat), și dependența de substanțe psihoactive ca factori criminogeni importanți.

Individualizarea Pedepselor: Reeducare și Severitate Justificată

Individualizarea măsurii educative aplicate minorului a fost un punct central al deciziei Curții de Apel. S-au avut în vedere:

Criteriile Generale de Individualizare: Instanța a aplicat criteriile prevăzute de art. 74 C.pen., incluzând modul de comitere a faptei, mijloacele folosite, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului, motivul săvârșirii, antecedentele penale (lipsa lor formală, dar existența unei soluții de renunțare la urmărire penală pentru o faptă anterioară), conduita după faptă și în procesul penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația familială/socială.

Poziția Sinceră, dar Lipsa Empatiei: Deși inculpatul a avut o poziție sinceră și a recunoscut faptele, nu a manifestat empatie față de victime și nici regret vizibil. Lipsa demersurilor pentru repararea prejudiciului a fost un alt factor negativ.

Influența Negativă a Anturajului și Consumul de Substanțe: S-a recunoscut influența toxică a anturajului și dependența de substanțe psihoactive ca factori care au determinat comportamentul infracțional. Cu toate acestea, s-a subliniat lipsa de complianță la tratament și vulnerabilitatea inculpatului la influențe negative.

Ineficiența Măsurilor Anterior Adoptate: Faptul că inculpatul nu era la primul contact cu legea penală (având o soluție de renunțare la urmărire penală pentru furt calificat) și că a recurs la violență, a indicat ineficiența măsurilor anterioare.

Necesitatea unei Măsuri Educative Privative de Libertate: Instanța de fond a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate (asistare zilnică pe 4 luni), însă Curtea de Apel a considerat că aceasta este insuficientă pentru a asigura reeducarea și prevenția. S-a apreciat că internarea într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an este măsura necesară și proporțională. Aceasta ar asigura îndepărtarea minorului de mediul infracțional, responsabilizarea sa și maturizarea într-un mediu protejat, prevenind săvârșirea de noi infracțiuni.

Doctrina și Practica Judiciară: Fundamentele Deciziei

Decizia Curții de Apel se bazează pe principii fundamentale ale doctrinei și practicii judiciare în materia infracțiunilor comise de minori și a infracțiunii continuate:

Rezoluția Infracțională: Doctrina subliniază că rezoluția infracțională, fiind un proces psihic, este evaluată indirect, pe baza circumstanțelor faptelor. În acest caz, Curtea a găsit suficiente elemente pentru a contura o rezoluție unică pentru ambele acte de tâlhărie.

Tratamentul Sancționator al Infracțiunii Continue: S-a reiterat că tratamentul sancționator instituit de legiuitor la art. 36 C.pen. (pentru infracțiunea continuată) este adecvat pentru a asigura ocrotirea subiecților pasivi multipli, fără a fi necesară "pulverizarea" faptei în infracțiuni distincte.

Scopul Măsurilor Educative: S-a evidențiat că scopul principal al sancțiunilor aplicate minorilor este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni (prevenția specială și generală) și corectarea comportamentului. Când măsurile neprivative de libertate sunt ineficiente, se impun măsuri mai ferme.

Evaluarea Periculozității Minorului: S-a efectuat o evaluare detaliată a periculozității inculpatului, ținând cont de perseverența în comiterea de infracțiuni, lipsa de empatie, influența anturajului și lipsa de complianță la tratament.

Concluzie:

Cazul decizie-nr-928-2021-din-30-iun-2021-curtea-de-apel este un exemplu semnificativ al modului în care instanțele judecătorești române abordează infracțiunile grave comise de minori, în special în contextul infracțiunii continuate și a factorilor criminogeni complecși. Decizia Curții de Apel demonstrează o aplicare riguroasă a legii, o interpretare coerentă a conceptului de infracțiune continuată și un angajament ferm față de reeducarea minorilor, chiar dacă aceasta impune măsuri privative de libertate, considerate esențiale pentru responsabilizarea și reintegrarea lor socială.