Situația de Fapt

În miezul unei ședințe de judecată la Judecătoria Sectorului 2 București, pe 21 septembrie 2021, inculpatul ##### ##### a transformat sala de judecată într-un teatru al agresiunii. În timpul deliberărilor privind propunerea sa de arestare preventivă, ##### ##### a avut un comportament recalcitrant, a adresat injurii și amenințări grave judecătorului ########## ########, perturbând activitatea instanței. Expresii precum 'Să stau la pușcărie, dai. Și când mă eliberez să dau foc la casa ta!', și 'Ne întâlnim noi pe stradă! Știu unde stai.' au fost rostite, generând o stare de temere și subminând autoritatea judiciară. Faptele sale au fost încadrate ca ultraj judiciar în stare de recidivă și încălcarea solemnității ședinței.

Ce învățăm din această speță?

Această speță subliniază cu fermitate că Justiția nu poate fi intimidată și că respectarea autorității judecătorești este fundamentală pentru buna funcționare a statului de drept. Cazul demonstrează consecințele grave ale sfidării instanței și ale ultrajului judiciar, fapte care atacă direct relațiile sociale ce ocrotesc înfăptuirea justiției. De asemenea, înțelegem că antecedentele penale și recidiva influențează semnificativ individualizarea pedepsei, chiar și în contextul recunoașterii vinovăției prin procedura abreviată. Situația personală a inculpatului, inclusiv nivelul de educație și dependența de droguri, deși luate în considerare, nu justifică și nu atenuează gravitatea actelor de violență și sfidare la adresa autorității judecătorești.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța a aplicat criteriile prevăzute de art. 74 C.p., având în vedere atât gravitatea infracțiunilor, cât și periculozitatea inculpatului. S-a subliniat gradul mediu de pericol social al faptelor, care aduc atingere directă activității de înfăptuire a justiției și, secundar, libertății psihice a persoanei. Modul de acțiune – amenințări directe la adresa judecătorului în timpul ședinței – a fost un factor agravant. Un aspect crucial a fost istoricul infracțional al inculpatului, ##### #####, care nu se afla la primul contact cu legea penală, având condamnări anterioare pentru tentativă la omor calificat, furt calificat și infracțiuni conform Legii nr. 143/2000. Deși inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră, recunoscând faptele abia în faza de judecată și solicitând procedura simplificată, instanța a considerat și situația sa personală: un nivel redus de educație (4 clase), lipsa unei ocupații licite și un istoric de consum de droguri, cu tulburări de comportament și agresivitate verbală. Toate aceste elemente au condus la orientarea instanței către pedeapsa închisorii, considerând amenda penală prea blândă în raport cu gravitatea faptelor și profilul inculpatului.

Doctrina

În conformitate cu principiile de drept penal și cu punctul de vedere majoritar în doctrină, cazul ##### ##### ilustrează aplicarea succesivă a cauzelor de agravare a răspunderii penale în contextul concursului de infracțiuni și al recidivei. Instanța a reținut incidența a două cauze de agravare: recidiva postexecutorie și concursul de infracțiuni. Astfel, pedeapsa pentru ultraj judiciar a fost stabilită prin majorarea cu 1/2 a limitelor reduse (ca efect al aplicării procedurii abreviate, art. 396 alin. 10 C.p.p.), urmată de aplicarea regulilor concursului de infracțiuni. S-a subliniat că pentru infracțiunea de încălcarea solemnității ședinței nu s-a reținut starea de recidivă postexecutorie, deoarece pedeapsa prevăzută de lege (închisoare de la o lună la 3 luni sau amendă) nu îndeplinea condiția de 'închisoare mai mare de 1 an' pentru al doilea termen al recidivei, conform art. 43 alin. (5) C.p. Această decizie respectă ierarhia legală de aplicare a cauzelor de reducere și majorare a pedepsei, așa cum este prevăzută de art. 79 C.p. și detaliată în doctrină, asigurând o individualizare corectă a sancțiunilor penale.