O decizie a justiției române dezvăluie o schemă infracțională de o complexitate și un tupeu remarcabile, în care mai mulți inculpați au încercat să cumpere influența unor procurori DIICOT pentru a obține o reducere de pedeapsă. Cazul, care implică promisiuni de zeci de mii de euro, ceasuri de aur și un întreg eșafodaj de intermediari, demonstrează cum un beneficiu legal – reducerea pedepsei pentru denunțători – a fost transformat într-un pretext pentru corupție. Hotărârea instanței este o radiografie a modului în care funcționează traficul de influență și subliniază fermitatea justiției față de cei care încearcă să o submineze din interior.

Speța analizată: Decizia nr. 1092/2020 a Curții de Apel

Cazul vizează un grup de inculpați trimiși în judecată pentru infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat, cumpărare de influență, trafic de influență și complicitate la acestea. Miza principală a grupului era fabricarea unei situații favorabile pentru unul dintre membri, H.H.P.S., cercetat într-un alt dosar, care spera să obțină o pedeapsă redusă.

Anatomia unei înșelătorii judiciare

Schema infracțională a fost pusă la cale de mai mulți inculpați, fiecare având un rol bine determinat, pentru a crea aparența unei influențe reale asupra sistemului judiciar.

"Cumpărătorii": Inculpații A.A. (zis "B____") și H.H.P.S. (ajutat de C.C.) au fost dispuși să plătească sume importante pentru a obține un avantaj în justiție. Ei au promis 25.000 de euro și au remis efectiv 1.000 de euro, 1.000 de lei și un ceas de aur în valoare de 5.000 de euro.

"Traficantul de influență": Inculpatul I.I.I. a fost piesa centrală, lăsând să se creadă că, prin intermediul inculpatei M.L. (colaboratoare a organelor judiciare), are influență directă asupra procurorilor DIICOT. Promisiunea sa era că îi poate determina pe procurori să înregistreze un denunț formulat de H.H.P.S., astfel încât acesta să beneficieze de reducerea la jumătate a pedepsei.

Complicii și Intermediarii: Inculpații D.S.V. și G.G. au avut rolul de a facilita și intermedia discuțiile legate de remiterea banilor, cunoscând scopul ilicit al tranzacției.

O altă "afacere": Grupul și-a diversificat "serviciile", inculpatul B.B. plătind 450 de euro pentru ca un alt membru, V.L., să își folosească pretinsa influență asupra funcționarilor de la Permise Auto pentru a-l ajuta pe fiul său să obțină permisul de conducere.

Individualizarea pedepsei: O justiție adaptată la rolul fiecăruia

La stabilirea pedepselor, instanța a analizat în detaliu contribuția și periculozitatea fiecărui inculpat, aplicând sancțiuni diferite, de la închisoare cu executare la suspendare sub supraveghere.

Liderul din umbră, aflat în detenție: Inculpatul R.Ș., deși deja încarcerat, a fost considerat un pion principal. În loc să se reeduce, acesta a folosit contextul detenției pentru a poza într-o persoană de încredere și apropiată de organele judiciare, tocmai pentru a dirija grupul infracțional. Atitudinea sa a atras o pedeapsă mai aspră.

"Beneficiarul" și "colaboratoarea": Inculpații H.H.P.S. (cel care urmărea reducerea pedepsei) și M.L. (cea care a profitat de statutul de colaborator al justiției) au primit, de asemenea, pedepse care reflectă gravitatea rolului lor central. Deși M.L. a recunoscut faptele, instanța a sancționat aspru trădarea încrederii acordate de stat.

Executanții și complicii: Pentru ceilalți membri ai grupului, care au avut roluri secundare și nu aveau antecedente penale, instanța a dispus pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere, considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate.

Doctrină: Esența cumpărării de influență

Decizia reiterează principiile juridice care definesc infracțiunile de corupție:

Cumpărarea de influență (art. 292 Cod Penal): Elementul material al infracțiunii este îndeplinit prin simpla promisiune, oferire sau dare de bani ori alte foloase. Nu este necesar ca influența să fie reală sau ca actul promis de funcționar să se realizeze. Legea sancționează însăși fapta de a încerca să corupi actul de justiție sau administrativ.

Starea de pericol: Urmarea imediată a acestor infracțiuni este crearea unei stări de pericol pentru buna funcționare a instituțiilor statului (în acest caz, DIICOT și Serviciul Permise Auto), prin subminarea încrederii publice.

Pluralitatea de infracțiuni: Instanța a respins cererea de a considera faptele de trafic de influență ca o singură infracțiune în formă continuată. Deoarece erau implicați cumpărători de influență diferiți, funcționari publici diferiți și scopuri distincte, instanța a reținut corect existența unui concurs de infracțiuni, fiecare faptă fiind rezultatul unei noi rezoluții infracționale.

Ce învățăm din această speță?

Corupția se adaptează: Infractorii sunt capabili să transforme instrumente legale (beneficiul pentru denunț) în oportunități pentru fapte de corupție, speculând vulnerabilitățile și dorința unora de a scăpa de justiție.

Pericolul "falșilor influenți": Cazul demonstrează riscul reprezentat de persoanele care pretind că au conexiuni în sistemul judiciar și vând iluzia că pot manipula decizii în schimbul unor sume de bani.

Fermitate maximă pentru corupția din justiție: Instanța a aplicat pedepse aspre celor care au atentat direct la înfăptuirea justiției, considerând că astfel de fapte au cel mai mare pericol social.

Justiția individualizează: Pedepsele nu sunt aplicate "la pachet". Fiecare participant răspunde strict pentru rolul său, de la cel care a orchestrat totul din închisoare, până la simplii intermediari.