Decizia nr. 87/2017 din 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel Cluj oferă o perspectivă interesantă asupra modului în care sistemul judiciar românesc gestionează infracțiunile de loviri sau alte violențe comise în context familial, evidențiind importanța reconcilierii părților și impactul acesteia asupra deznodământului procesului penal.

Ce învățăm din speță?

Această hotărâre subliniază câteva principii fundamentale ale dreptului penal și procesual penal:

Importanța plângerii prealabile și a retragerii acesteia: Cazurile de loviri sau alte violențe sunt, de regulă, infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Retragerea acestei plângeri atrage încetarea procesului penal, chiar și în faza de apel. Aceasta reflectă ideea că, în anumite situații, interesul individual al victimei de a nu mai continua litigiul penal poate prevala asupra interesului public de a sancționa fapta.

Individualizarea pedepsei și rolul instanței de judecată: Chiar și în absența retragerii plângerii, instanța de fond a arătat o abordare echilibrată în individualizarea pedepsei, optând pentru amendă penală și nu pentru închisoare, având în vedere lipsa de antecedente penale a inculpaților, contextul familial și intenția de a "stopa distensiunile". Aceasta demonstrează flexibilitatea legii penale în aplicarea sancțiunilor, adaptând pedeapsa la circumstanțele concrete ale fiecărui caz.

Aprecierea probelor și principiul in dubio pro reo: Apelul inițial al unuia dintre inculpați a contestat soluția de condamnare, invocând legitimă apărare și principiul prezumției de nevinovăție în cazul unor dubii probatorii. Deși instanța de fond a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine succesiunea actelor de agresiune, menținând condamnarea, soluția finală a fost dictată de retragerea plângerii, ocolind astfel necesitatea unei analize aprofundate a legitimei apărări.

Latura civilă a procesului penal: Hotărârea demonstrează că, odată cu încetarea procesului penal pe latură penală, acțiunea civilă formulată în cadrul acestuia își pierde, de asemenea, temeiul, mai ales atunci când partea civilă renunță expres la pretenții.

Denumirea speței analizate: Decizia nr. 87/2017 din 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel Cluj

Individualizare

Această speță se concentrează pe un conflict familial degenerat în acte de violență, implicând doi inculpați-persoane vătămate, T.M. și K.S., care sunt rude prin alianță.

T.M. a produs leziuni celuilalt, mușcându-l pe K.S. la mână și antebraț, necesitând 8 zile de îngrijiri medicale.

K.S., la rândul său, i-a aplicat lovituri lui T.M., provocându-i un traumatism cranio-cerebral minor, fractură nazală și alte leziuni faciale, care au necesitat 16 zile de îngrijiri medicale.

Ambele fapte au fost încadrate ca infracțiuni de loviri sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. (2) Cod penal.

Instanța de fond a analizat situația personală a fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor penale, poziția socială stabilă și faptul că se aflau la prima confruntare cu legea penală. Deși amândoi au recunoscut faptele în materialitatea lor, fiecare a încercat să arunce responsabilitatea asupra celuilalt, ceea ce a dus la o individualizare echidistantă a pedepselor. Instanța a optat pentru amendă penală în cuantum de 4.000 lei pentru fiecare, precum și interzicerea exercitării unor drepturi pe o perioadă de un an, motivând că astfel se poate stopa distensiunea dintre familii și că o pedeapsă mai blândă ar fi mai eficientă în atingerea scopului reeducativ.

Pe latura civilă, T.M. a solicitat despăgubiri materiale și morale, însă instanța a acordat doar o parte din acestea (124 lei daune materiale și 2.000 lei daune morale), pe baza probelor concrete depuse. K.S. nu s-a constituit parte civilă.

Punctul de cotitură a fost în faza de apel, când ambii inculpați și-au retras reciproc plângerile prealabile. Acest act de conciliere a dus la încetarea procesului penal pentru ambii, eliminând totodată și obligațiile civile stabilite anterior de instanța de fond.

Doctrină și Interpretare Jurisprudențială

Cazul analizat este un exemplu clasic de aplicare a principiilor privind încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, conform art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală. Această prevedere este fundamentală pentru infracțiunile la plângere prealabilă, unde voința victimei este esențială pentru continuarea acțiunii penale. Doctrina juridică subliniază că, în astfel de cazuri, interesul privat al persoanei vătămate de a dispune de propria acțiune penală este prioritar.

1. Individualizarea Pedepsei: Instanța de fond a aplicat cu rigurozitate art. 74 Cod penal privind criteriile generale de individualizare. S-a ținut cont de gradul de pericol social concret al faptei, urmările produse, atitudinea procesuală a inculpaților, precum și existența unei stări conflictuale mai vechi în familie. Remarcabilă este decizia de a aplica amenda penală ca pedeapsă alternativă, în detrimentul închisorii (chiar și cu suspendare), argumentând că scopul coercitiv și reeducativ al legii penale poate fi atins printr-un "tratament sancționator mai blând". Această abordare reflectă o tendință de decarceralizare și de orientare către soluții care vizează reconcilierea și resocializarea, în special în cazurile unde periculozitatea inculpaților nu justifică privarea de libertate.

2. Legitima Apărare și Încadrarea Faptelor: Deși nu a fost necesară o analiză aprofundată a legitimei apărări din cauza retragerii plângerilor, instanța de fond a reținut că, în lipsa unei certitudini privind succesiunea actelor de agresiune, niciunul dintre inculpați nu se afla în situația de legitimă apărare sau de depășire a acesteia. Această abordare subliniază dificultatea probării legitimei apărări în conflictele reciproce și necesitatea unor probe concludente pentru a exonera de răspundere penală.

3. Latura Civilă a Procesului Penal: Conform art. 19 Cod procedură penală și art. 1357 alin. 1 Cod civil, acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect repararea prejudiciului produs prin fapta penală. Renunțarea părții vătămate la pretențiile civile, consemnată în apel, a dus la înlăturarea obligației de plată a despăgubirilor și a cheltuielilor judiciare stabilite de prima instanță. Aceasta demonstrează caracterul accesoriu al acțiunii civile în cadrul procesului penal în raport cu acțiunea penală, atunci când aceasta din urmă încetează.

4. Cheltuielile Judiciare: Conform art. 274 alin. (2) Noul Cod Procedură Penală, inculpații au fost inițial obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Totuși, odată cu încetarea procesului penal prin retragerea plângerii, această obligație a fost, de asemenea, înlăturată pentru unul dintre inculpați, consolidând ideea că încetarea procesului penal anulează și consecințele financiare legate de acesta.

Hotărârea Instanței: Un Precedent pentru Soluționarea Amiabilă a Conflictelor

Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de inculpatul-persoană vătămată K.S. și a extins efectele apelului și asupra inculpatului-persoană vătămată T.M. Cel mai important, a desființat în întregime sentința penală apelată și, rejudecând, a dispus încetarea procesului penal pentru ambii inculpați, ca urmare a retragerii plângerilor prealabile formulate reciproc.

De asemenea, instanța a constatat că K.S. nu a formulat pretenții civile, iar T.M. a renunțat la pretențiile civile, fapt care a dus la înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor judiciare și a despăgubirilor civile stabilite de prima instanță în sarcina lui K.S.

Concluzie: Această hotărâre subliniază o tendință modernă în justiție de a favoriza soluționarea amiabilă a conflictelor, în special în cazurile de violență la care se aplică procedura plângerii prealabile. Retragerea plângerii reflectă voința părților de a-și rezolva diferendele în afara sălii de judecată, iar instanța a respectat această voință, punând capăt unui litigiu care, prin natura sa familială, putea fi mai bine gestionat prin reconciliere decât prin sancțiuni penale severe