Situația de Fapt

Cazul judecat prin Decizia nr. 139/2022 din 03 februarie 2022 a Curții de Apel București (Secția I Penală) dezvăluie un pattern infracțional îngrijorător, avându-l în prim-plan pe inculpatul A_______ A_____ A_____. Speța ilustrează o serie de fapte grave, caracterizate prin repetitivitate și o sfidare continuă a legii, consolidând imaginea unui infractor persistent. Faptele reținute în sarcina inculpatului sunt multiple și s-au desfășurat pe parcursul anului 2015: În data de 10 aprilie 2015, inculpatul a sustras un autovehicul marca Opel Movano (nr. de înmatriculare BP 3358 BC) aparținând numitului Prină E____ F____. A condus vehiculul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, a pierdut controlul volanului și a intrat cu autovehiculul în gardul curții lui O_________ F______, distrugând o porțiune de 4 metri, după care a abandonat vehiculul. În data de 23 iulie 2015, inculpatul a sustras un alt autoturism, marca Opel Astra (nr. de înmatriculare _), aparținând martorului K K, pe care, de asemenea, l-a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere. Aceste fapte nu sunt evenimente izolate, ci se înscriu într-un șir de antecedente penale semnificative, evidențiind un comportament infracțional recidivist.

Ce învățăm din această speță?

Această speță oferă multiple învățăminte fundamentale, atât pentru practicienii dreptului, cât și pentru publicul larg: Forța Probelor Științifice (ADN): Expertiza ADN a jucat un rol crucial în demontarea apărării inculpatului. Această probă științifică, irefutabilă, a confirmat vinovăția și a contrazis încercările de manipulare a faptelor. Este o demonstrație a modului în care progresul științific sprijină actul de justiție. Consecințele Recidivei: Cazul ilustrează dramatic impactul negativ al antecedentelor penale asupra individualizării pedepsei. Inculpatul a acumulat un istoric complex de condamnări, ceea ce a dus la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție, fără posibilitate de suspendare. Justiția penală aplică o severitate sporită în fața comportamentelor infracționale persistente. Complexitatea Contopirii Pedepselor: Speța este un exemplu elocvent al dificultăților practice întâmpinate în aplicarea instituției concursului de infracțiuni, a descontopirii și apoi a noi contopiri de pedepse, în special când există multiple condamnări anterioare. Aceste operațiuni complexe necesită o precizie juridică deosebită. Veridicitatea Declarațiilor și Aprecierea Probelor: Instanța de apel a subliniat importanța evaluării complete și juste a tuturor probelor, confruntând declarațiile inculpatului cu cele ale martorilor și cu probele materiale. Declarațiile care se dovedesc a fi nesincere sau „pro causa” sunt înlăturate. Dovada Prejudiciului Civil: Deși acțiunea civilă a fost parțial admisă pe baza principiului *notorium non est probandum* (ceea ce este notoriu nu trebuie probat), cazul reconfirmă, în general, necesitatea probării riguroase a prejudiciului material în pretențiile civile, chiar și în cadrul procesului penal, pentru a obține despăgubiri complete.

Individualizarea Pedepsei

Decizia Primei Instanțe și Istoricul Antecedentelor Instanța de fond (Judecătoria Corabia, iar ulterior, în contextul condamnărilor anterioare, Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Găești) a avut de gestionat un istoric penal complex al inculpatului. Cazierul judiciar al acestuia arăta că nu se afla la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat anterior pentru fapte săvârșite în concurs cu cele din prezenta cauză. Inițial, pentru faptele din această speță, inculpatul a fost condamnat la: 1 an și 6 luni închisoare pentru furt în scop de folosință. 1 an închisoare pentru conducere fără permis (fapta din 10.04.2015). 1 an închisoare pentru conducere fără permis (fapta din 23.07.2015). Complicând situația, aceste infracțiuni erau în concurs cu alte fapte pentru care inculpatul fusese deja condamnat prin Sentința penală nr. 480/06.07.2020 a Judecătoriei Sectorului 1 București (definitivă la 25.07.2020) și Sentința penală nr. 2376/01.11.2019 a Judecătoriei Găești (definitivă prin Decizia penală nr. 181/A/04.03.2020 a Curții de Apel București). Instanța a procedat la descontopirea pedepselor rezultante anterioare și repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente, pentru a realiza o nouă contopire conform principiilor concursului de infracțiuni. Astfel, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 480/2020, repunând în individualitate pedepse precum: 9 luni închisoare (art. 335 alin. 1 Cod Penal, Jud. Găești) 9 luni închisoare (art. 336 alin. 1 Cod Penal, Jud. Găești) 1 an și 3 luni închisoare (art. 335 alin. 1 Cod Penal, Jud. Sector 1 București) 1 an și 3 luni închisoare (art. 336 alin. 1 Cod Penal, Jud. Sector 1 București) În final, prin aplicarea regulii contopirii pedepsei celei mai grele la care se adaugă un spor (art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b Cod Penal), inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție (art. 60 Cod Penal). De asemenea, i s-au aplicat pedepse accesorii (interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod Penal pe durata pedepsei principale) și complementare (interzicerea acelorași drepturi pe o durată de 3 ani, executabilă după executarea pedepsei închisorii). Apelul Inculpatului și Decizia Curții de Apel Inculpatul A_______ A_____ A_____ a declarat apel împotriva sentinței penale. În cursul judecății în apel, a încercat să acrediteze ideea că nu el ar fi condus autoturismul furat la prima faptă, ci fiul părții vătămate, Prină E____ F____ (F____ F_____ F________), și că ar fi fost forțat de poliție să recunoască. De asemenea, a contestat acuzația de furt pentru a doua faptă, susținând că i s-au înmânat cheile. Curtea de Apel București a examinat probele administrate și a confirmat, în mod corect, situația de fapt reținută de prima instanță. Curtea a respins argumentele apărării, bazându-se pe o analiză detaliată a probatoriului: Declarațiile martorilor: Martorii audiați (F____ F_____ F________, E_____ E_____, D___ D_____, G____ G_____ G_____, N_______ Lucică, K___ K_____, O______ O_________, L____ L_____ L___, N___ N____ N_____) au contrazis varianta inculpatului, indicând clar că acesta a condus autoturismele și a comis infracțiunile. Proba științifică (expertiza ADN): Cel mai important element de probă a fost expertiza medico-legală ADN, care a demonstrat că urma de sânge găsită pe portiera autoturismului Opel aparținea inculpatului A_______ A_____ A_____. Această probă a anulat complet susținerea inculpatului că altcineva ar fi condus sau că sângele ar fi aparținut fiului părții vătămate. Recunoașterile inițiale: Inculpatul a recunoscut faptele în cursul urmăririi penale, încercând ulterior să revină asupra declarațiilor. Lipsa dovezilor pentru agresiuni: Afirmațiile inculpatului privind agresiuni din partea poliției sau a părții vătămate nu au fost susținute de niciun început de dovadă. Curtea a constatat, însă, o greșeală de aplicare a legii de către prima instanță referitoare la pedepsele complementare și accesorii. Prima instanță a făcut aplicarea art. 45 alin. 3 lit. a Cod Penal și art. 45 alin. 5 Cod Procedură Penală (referitoare la contopirea pedepselor complementare și accesorii), deși în prezenta cauză, cu privire la infracțiunile deduse judecății, instanța de fond nu dispusese inițial condamnarea inculpatului și la aceste pedepse. Acestea fuseseră aplicate prin sentințe anterioare. Curtea de Apel a menținut în esență pedepsele stabilite de prima instanță, validând complexa operațiune de contopire și descontopire, însă a rectificat modul de aplicare a pedepselor accesorii și complementare pentru a asigura respectarea strictă a normelor legale. Referitor la latura civilă, Curtea a menținut soluția primei instanțe de a obliga inculpatul la plata sumei de 1000 lei despăgubiri materiale către partea civilă Prină E____ F____, chiar dacă nu au existat probe directe de reparare, prin aplicarea principiului *notorium non est probandum* în legătură cu valoarea reparațiilor estimate la urmărirea penală. Pedeapsa ca Răspuns la Pericolul Social Acut Individualizarea pedepsei în această speță a fost profund influențată de periculozitatea crescută a inculpatului, dată de numărul și gravitatea infracțiunilor anterioare și de persistența în conduita infracțională. Instanța a evaluat: Gravitatea faptei și modul de comitere: Furtul de autovehicule și conducerea fără permis, agravate de violarea de domiciliu și distrugere, indică o periculozitate socială semnificativă. Frecvența antecedentelor penale: Faptul că inculpatul avea un istoric bogat de condamnări similare, care nu l-au reeducat, a fost un factor determinant în stabilirea unei pedepse cu executare în detenție. Lipsa de responsabilitate: Tentativele inculpatului de a minimaliza faptele, de a da vina pe alții sau de a inventa agresiuni au demonstrat o lipsă de asumare a responsabilității. Pedepsele aplicate și, mai ales, complexitatea operațiunilor de contopire și descontopire, reflectă efortul instanțelor de a adapta sancțiunea la profilul particular al unui infractor recidivist. Scopul nu este doar de a pedepsi faptele comise, ci și de a proteja societatea de un individ care demonstrează o incapacitate sau refuz de a se conforma normelor legale.

Doctrina

Faptele inculpatului A_______ A_____ A_____ au fost corect încadrate juridic, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de: Furt în scop de folosință: prevăzută și pedepsită de art. 230 Cod Penal raportat la art. 228 alin. 1 Cod Penal (furt) și art. 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b Cod Penal (circumstanțe agravante – prin violare de domiciliu și pe timpul nopții). Pentru această infracțiune, instanța a reținut elementul material (sustragerea bunului mobil fără consimțământul proprietarului), urmarea imediată (deposedarea părții vătămate și crearea unui prejudiciu material și de folosință), raportul de cauzalitate (care rezultă *ex re* – din însăși materialitatea faptei) și latura subiectivă (intenție directă, conform art. 16 alin. 3 lit. a Cod Penal). Conducerea unui vehicul fără permis de conducere: prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 1 Cod Penal (două infracțiuni distincte, corespunzătoare celor două date menționate). Elementul material constă în acțiunea de a conduce pe drumurile publice fără a deține permis de conducere, urmarea imediată este crearea unei stări de pericol pentru circulația pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă *ex re*. Toate aceste infracțiuni au fost săvârșite în concurs real (art. 38 alin. 1 Cod Penal) și în contextul unor antecedente penale multiple, ceea ce a complicat semnificativ procesul de individualizare a pedepsei.