Situația de Fapt

În data de 10.11.2014, inculpatul H______ D____, aflat în penitenciar, a expediat o scrisoare judecătorului Ș_____ R____ V_____, din cadrul Judecătoriei O_____. Scrisoarea, adresată direct la locul de muncă al magistratului, conținea amenințări grave la adresa vieții sale, a copiilor și a integrității bunurilor familiei. Fapta a fost comisă în scop de răzbunare, în legătură cu o decizie anterioară a judecătorului, care respinsese o cerere de redeschidere a procesului penal formulată de inculpat. Instanța de fond a considerat că limbajul folosit, inclusiv expresii indirecte de amenințare și blestem, a fost de natură să producă o temere reală și serioasă persoanei vătămate, având în vedere și calitatea de deținut a agresorului.

Ce învățăm din această speță?

Acest caz subliniază gravitatea infracțiunii de ultraj judiciar, reconfirmând că amenințarea nu trebuie să fie explicită pentru a produce efecte juridice, ci poate reieși implicit din modul de exprimare. Esențială este capacitatea amenințării de a genera o temere reală și obiectivă la persoana vizată. Instanțele evaluează contextul, inclusiv calitatea persoanei care proferează amenințarea (în acest caz, un deținut), pentru a determina credibilitatea acesteia. De asemenea, se evidențiază importanța protejării magistraților în exercitarea atribuțiilor de serviciu și consecințele juridice severe pentru actele de răzbunare îndreptate împotriva lor. Cazul aduce în discuție și aspecte legate de recidivă și de modalitatea de calcul a pedepsei, subliniind că zilele câștigate în executarea pedepsei nu sunt luate în calcul la stabilirea recidivei, ci doar pentru liberarea condiționată.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța a luat în considerare gradul de pericol social al faptei, săvârșirea acesteia în timpul executării unei pedepse privative de libertate, antecedentele penale eterogene ale inculpatului H______ D____ (cu multiple condamnări începând cu 1996, în special pentru infracțiuni contra patrimoniului, inclusiv port fără drept de armă albă) și faptul că fapta a vizat un judecător în timpul exercitării atribuțiilor sale. Deși inculpatul a recunoscut fapta și a manifestat regret, instanța a respins solicitarea de a reține circumstanțe atenuante, considerând-o nejustificată în contextul perseverenței infracționale și a recidivei postcondamnatorii. Primul termen al recidivei a fost reprezentat de o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, iar la data comiterii noului ultraj judiciar, inculpatul mai avea de executat 1123 de zile.

Doctrina

În ceea ce priveşte modalitatea de calcul a restului rămas de executat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, deşi în doctrina de specialitate s-au exprimat şi opinii contrare (G_____ A______, T______ T_____ (coordonatori) Explicaţiile Noului Cod penal, vol. II, Ed. Universul Juridic, 2015, p.268-269), instanţa de fond a reţinut că zilele câştigate de către inculpat în executarea pedepsei anterioare nu se au în vedere în calculul părţii din durata pedepsei executate, deoarece, în lipsa unei dispoziţii legale exprese în acest sens, prevederile art. 96 alin.2 din Legea nr. 254/2013 reglementează reducerea fracţiunii de pedeapsă doar în scopul arătat de alin.1 al aceluiaşi text normativ, respectiv în vederea acordării liberării condiţionate. În consecinţă, în temeiul art. 43 alin. 1 Cod penal, instanţa de fond va adăuga pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, la restul rămas neexecutat la data de 10.11.2014 din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1004/29.06.2012 a Judecătoriei O_____, definitivă prin decizia penală nr.790/R/02.10.2012 a Curţii de A___ O_____, respectiv 1123 de zile închisoare, rezultând pedeapsa de 4 luni şi 1123 de zile închisoare în regim privativ de libertate. În temeiul art. 66Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 65Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.