Denumirea speței analizate: Decizia nr. RJ-72368-D-532-2023 din 24 martie 2023

O decizie judecătorească importantă, consemnată sub numărul RJ-72368-D-532-2023 din 24 martie 2023, scoate în evidență complexitatea aplicării legii penale în cazuri de pluralitate de infracțiuni și, mai ales, impactul prescripției răspunderii penale în lumina deciziilor Curții Constituționale. Acest articol de presă analizează o situație în care un act de răzbunare a dus la acuzații de lovire și amenințare, dar și la constatarea încetării procesului penal pentru anumite fapte.

Ce învățăm din speță?

Această speță ne oferă o serie de învățăminte esențiale:

Impactul Deciziilor Curții Constituționale asupra Prescripției: Cazul ilustrează direct modul în care Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 au afectat regimul prescripției răspunderii penale, eliminând practic cauzele de întrerupere a acesteia pentru o anumită perioadă. Acest lucru a condus la încetarea procesului penal pentru anumite infracțiuni, chiar dacă faptele erau dovedite.

Concursul de Infracțiuni și Individualizarea Pedepsei: Speța demonstrează aplicarea regulilor de contopire a pedepselor în cazul concursului de infracțiuni (art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal), unde se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor.

Motivul Infracțiunii ca Element de Individualizare: S-a subliniat că faptele de amenințare și lovire au fost comise din răzbunare pentru declarațiile date de victimă poliției, ceea ce a influențat modalitatea de executare a pedepsei, excluzând soluții mai blânde.

Solidaritatea Psihică în Complicitate: Prezența și atitudinea celorlalți inculpați au întărit rezoluția infracțională a autorului principal, atrăgând răspunderea lor sub forma complicității.

Situația în fapt și Individualizarea Pedepsei: O Decizie Marcată de Prescripție

Situația a implicat trei inculpați care, în noaptea de 7 februarie 2016, au intrat în curtea și apoi în casa persoanei vătămate, reproșându-i acesteia că a colaborat cu poliția într-un caz anterior de tăiere și sustragere de arbori. Principalul inculpat l-a lovit pe vătămat cu palma și l-au amenințat cu moartea și incendierea locuinței. Ceilalți doi inculpați au fost considerați complici, întărind rezoluția infracțională a autorului.

Instanța a constatat că acțiunile inculpaților, deși dovedite, s-au încadrat în mai multe infracțiuni: lovire sau alte violențe, amenințare și, în cazul unor fapte anterioare, tăiere fără drept de arbori și furt de arbori.

Un aspect crucial în această speță a fost aplicarea principiului prescripției răspunderii penale, afectată de deciziile Curții Constituționale. Instanța a reținut că, în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, nu a funcționat întreruperea cursului termenelor de prescripție, ceea ce a creat un regim juridic mai favorabil persoanelor acuzate.

Astfel, pentru infracțiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiției (prevăzută de art. 274 Cod penal raportat la art. 193 alin. 1 Cod penal), comisă la data de 7 februarie 2016, instanța a constatat că termenul general de prescripție de 5 ani s-a împlinit. În consecință, s-a dispus încetarea procesului penal pentru această infracțiune în cazul tuturor celor trei inculpați, înlăturând condamnările inițiale pentru această faptă.

Pentru celelalte infracțiuni (tăiere și furt de arbori, precum și fapta de lovire), unde prescripția nu a intervenit, instanța a procedat la individualizarea pedepselor. Având în vedere concursul de infracțiuni (lovire sau alte violențe și infracțiunile silvice), s-au aplicat regulile contopirii pedepselor: s-a ales pedeapsa cea mai grea (2 ani închisoare pentru infracțiunile silvice) la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă (8 luni închisoare), rezultând o pedeapsă finală de 2 ani și 8 luni închisoare pentru fiecare dintre inculpați.

La individualizarea modalității de executare, instanța a apreciat că, deși inculpații nu aveau antecedente penale pentru faptele de violență, iar unii dintre ei au arătat o corijare a comportamentului, scopul răzbunării care a stat la baza agresiunii a exclus soluții precum renunțarea sau amânarea aplicării pedepsei. Astfel, s-a menținut soluția de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, cu obligația respectării măsurilor și a muncii în folosul comunității, pentru a asigura conștientizarea riscului și prevenirea unor comportamente infracționale viitoare.

Doctrina și Aplicarea Legii Penale Mai Favorabile

Un punct central al dezbaterii, așa cum se reflectă în secțiunea de doctrină, a fost conceptul de lege penală mai favorabilă (mitior lex) în contextul deciziilor Curții Constituționale privind prescripția. Doctrina relevantă statuează că este mai favorabilă legea care prevede un termen de prescripție mai scurt sau permite împlinirea mai rapidă a acestuia.

Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, care au declarat neconstituțională soluția normativă a art. 155 alin. (1) Cod penal privind întreruperea cursului prescripției, au configurat un veritabil criteriu de determinare a legii penale mai favorabile. Instanța a subliniat că, în perioada dintre publicarea Deciziei nr. 297/2018 (25 iunie 2018) și intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022 (30 mai 2022), nu a existat un mecanism legal de întrerupere a prescripției. Această perioadă este considerată lege penală substanțială mai favorabilă și se aplică retroactiv tuturor cauzelor penale pendinte la data de 25 iunie 2018.

Prin urmare, chiar dacă fapta a fost comisă la 7 februarie 2016, termenul de prescripție de 5 ani nu a fost întrerupt în intervalul menționat, ducând la împlinirea sa la data soluționării apelului și, implicit, la încetarea procesului penal pentru infracțiunea de răzbunare.

Concluzie

Decizia nr. RJ-72368-D-532-2023 din 24 martie 2023 este un exemplu complex al modului în care legislația penală, jurisprudența Curții Constituționale și doctrina se împletesc în soluționarea cazurilor. Ea demonstrează impactul major pe care îl pot avea deciziile constituționale asupra procesului penal, chiar și în cazuri de violență. De asemenea, hotărârea reconfirmă rigoarea în aplicarea regulilor concursului de infracțiuni și a individualizării pedepsei, unde motivația infracțiunii joacă un rol esențial în stabilirea modalității de executare.