Situația de Fapt

Cazul analizat în Decizia nr. 1382/2019 a Curții de Apel scoate în evidență o rețea complexă de infracțiuni economice. Faptele, comise de inculpatul C_______ E_____ Ş_____ în calitate de asociat și administrator al mai multor societăți (_____________________ și _______________________), au constat în înregistrarea repetată, în perioada septembrie 2013 – martie 2014, a unui număr impresionant de 76 de facturi fiscale fictive. Aceste acțiuni au avut ca scop prejudicierea bugetului de stat cu suma de 1.060.524 lei. Ulterior, în perioada februarie 2013 – ianuarie 2014, același inculpat a înregistrat achiziții fictive de la alte trei societăți, cauzând un prejudiciu suplimentar de 674.629 lei, reprezentând TVA. Ambele serii de fapte au fost încadrate ca evaziune fiscală în formă agravată și continuată. Pe lângă evaziunea fiscală, C_______ E_____ Ş_____ a fost acuzat și de spălare de bani, prin transferuri repetate de sume (488.520 lei și 674.629 lei) din conturile societăților sale către societăți cu "comportament tip fantomă", cu scopul de a crea o aparență de legalitate și de a ascunde originea ilicită a banilor. O parte din aceste sume i-au fost ulterior remise în numerar de către inculpata B_____ C_______. De asemenea, în cauză au fost implicați și complici, precum M____ T___, S____ G_____, V___ N______ și G______ M_____, care au contribuit la schema infracțională prin emiterea și intermedierea facturilor fictive sau prin facilitarea circulației banilor. Prejudiciul total adus bugetului de stat s-a ridicat la 1.163.149 lei, sumă care a fost ulterior achitată integral de inculpata B_____ C_______ pe parcursul procesului.

Ce învățăm din această speță?

Această speță ne oferă lecții esențiale despre complexitatea infracționalității economice și răspunsul sistemului judiciar. În primul rând, subliniază gravitatea evaziunii fiscale și a spălării de bani și impactul major asupra bugetului de stat. Apoi, pune în lumină distincția crucială dintre infracțiunea predicat (evaziunea fiscală) și infracțiunea de spălare de bani. Curtea a reținut că actele de transfer de bani, deși legate de evaziune, nu au constituit fapte distincte de spălare de bani, conducând la achitarea pentru această din urmă infracțiune în lipsa unor manevre ulterioare de disimulare a originii ilicite. O altă învățătură importantă este legată de individualizarea pedepselor în cazul infracțiunilor economice. Chiar dacă un inculpat nu are antecedente penale sau se bucură de o bună reputație socială, aceste aspecte au o pondere mult mai redusă în stabilirea pedepsei, tocmai pentru că infractorul profită de aceste realități pentru a-și disimula comportamentul ilegal. De asemenea, decizia oferă o clarificare importantă a principiului legii penale mai favorabile și interzicerea creării unei 'lex tertia' prin combinarea dispozițiilor din legi succesive, conform jurisprudenței Curții Constituționale. Se reconfirmă că aplicarea legii mai favorabile trebuie să fie globală, nu 'per instituție'. În fine, speța reconfirmă importanța liberei aprecieri a probelor de către instanță și validitatea constatărilor tehnico-științifice realizate de specialiști sub supravegherea procurorului.