Ce învățăm din această speță?

Această speță ne oferă o serie de învățăminte esențiale: Răspunderea agenților de pază: Cazul subliniază că agenții de pază, chiar și în exercitarea atribuțiilor de serviciu de a aplana conflicte, pot depăși limitele legale ale imobilizării, caz în care faptele lor pot constitui infracțiuni de purtare abuzivă. Intervenția lor trebuie să fie proporțională și să nu cauzeze vătămări nejustificate. Diferențierea răspunderii penale în caz de pluralitate de infractori: Instanța a diferențiat clar responsabilitatea penală a celor doi inculpați, unul pentru lovire sau alte violențe, celălalt pentru purtare abuzivă, recunoscând specificul rolului și statutului fiecăruia. Impactul timpului asupra individualizării pedepsei: Un aspect notabil este faptul că instanța a luat în considerare timpul îndelungat (5 ani) scurs de la comiterea faptei până la condamnare, considerând că acest interval a diminuat impactul social al faptei și a reprezentat, în sine, o sancțiune pentru inculpat. Evaluarea daunelor morale și materiale: Decizia oferă o perspectivă asupra modului în care instanțele evaluează daunele morale, bazându-se pe criterii obiective și jurisprudența relevantă, dar și asupra necesității dovedirii concrete a daunelor materiale.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului Sueto B.: fără antecedente penale, la primul contact cu legea penală, integrat în societate, cu studii și un copil minor în întreținere. Un factor decisiv a fost și trecerea unui interval de 5 ani de la data săvârșirii faptelor (21.10.2017) până la pronunțarea hotărârii de condamnare (29.12.2022). Instanța a apreciat că acest interval îndelungat a diminuat impactul social al faptei și că însăși procedura penală a reprezentat o sancțiune suficientă. Prin urmare, s-a considerat că o pedeapsă cu amendă penală ar fi suficientă pentru a atinge scopurile de prevenire și sancționare. Instanța a stabilit: 250 de zile-amendă (5000 lei) pentru vătămarea care a necesitat 15-16 zile de îngrijiri medicale. 180 de zile-amendă (3600 lei) pentru vătămarea care a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale. Valoarea unei zile-amendă a fost stabilită la 20 lei, spre minimul prevăzut de lege (10 lei), ținând cont de faptul că inculpatul are loc de muncă și un minor în întreținere. În temeiul concursului de infracțiuni, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor, rezultând o pedeapsă finală de 6200 lei amendă penală (310 zile-amendă). Inculpatul a fost atenționat asupra consecințelor neexecutării amenzii (înlocuirea cu închisoarea) și i s-a pus în vedere posibilitatea plății eșalonate.

Doctrina

Un punct central al doctrinei în această speță a fost reconfirmarea încadrării juridice a faptei ca purtare abuzivă pentru inculpatul Sueto B., având în vedere calitatea sa de agent de pază. Această infracțiune presupune ca fapta de lovire sau alte violențe să fie săvârșită de o persoană aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ceea ce agravează răspunderea penală. De asemenea, s-a reiterat că varianta agravată a infracțiunii de lovire sau alte violențe (art. 193 alin. 2 Cod penal) se aplică pentru leziuni ce necesită între 1 și 90 de zile de îngrijiri medicale, condiție îndeplinită în acest caz. Instanța a reținut, pe baza probatoriului (declarațiile victimelor și ale martorilor, coroborate cu certificatele medico-legale), că acuzațiile de purtare abuzivă sunt fondate. Contrar susținerilor inculpatului Sueto B., care a invocat o intervenție legitimă de aplatizare a conflictului, probele au demonstrat că activitatea sa a depășit limitele imobilizării și a constat în lovituri nepermise. Faptul că niciunul dintre inculpați nu a prezentat leziuni post-agresiune, la unitățile medicale sau la medicina legală, a întărit lipsa unei 'autoapărări' sau a unei agresiuni reciproce. În ceea ce privește latura civilă, instanța a admis în parte cererile de daune morale, obligând inculpații în solidar la plata unor sume justificate: 10.000 lei pentru victima cu leziuni mai grave și 5000 lei pentru cealaltă victimă. S-a reținut că daunele morale reprezintă compensații echitabile pentru suferințele fizice și psihice, evaluate pe baza gravității leziunilor și a impactului asupra vieții victimelor, conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție. În schimb, solicitările de daune materiale nu au fost admise, din lipsa probelor concrete privind valoarea prejudiciului.