Denumirea speței analizate: Decizia nr. RJ de 974-G-24-D-2023 din 23 februarie 2023

Ce învățăm din speță:

Această decizie judecătorească scoate în evidență o realitate dură a justiției penale românești recente: modul în care anumite decizii ale Curții Constituționale (CCR) privind prescripția răspunderii penale au condus la încetarea a numeroase procese penale, inclusiv în cazuri de furt calificat. Speța ilustrează un caz clar de infracțiune, cu multiple acte materiale și o individualizare a pedepsei inițial blândă, transformată într-o încetare a procesului penal din cauza împlinirii termenului de prescripție, sub influența deciziilor CCR.

Individualizare:

Speța detaliază o serie de fapte de furt calificat, săvârșite de mai mulți inculpați, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la secția "Cablaje" din cadrul unei societăți comerciale, S.R.L. #### ########### ####### ####### #######. Obiectul furturilor l-au constituit diverse componente auto, în special boxe auto marca Bowers Wilkins. Faptele au fost comise în perioada decembrie 2015 – martie 2016, pe timp de noapte, implicând mai multe acte materiale și participarea mai multor inculpați, unii acționând în complicitate. Unul dintre inculpați, ###### ######, a fost reținut chiar în stare de recidivă postcondamnatorie, având o condamnare anterioară pentru tâlhărie.

Instanța de fond a individualizat inițial pedepsele pentru majoritatea inculpaților (cu excepția celui aflat în recidivă), având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal. S-a reținut că inculpații erau la primul contact cu legea penală (cu excepția lui ###### ######), au recunoscut faptele și au avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare. De asemenea, s-a considerat că infracțiunile de furt aveau un grad de pericol social redus, având în vedere timpul scurs de la comiterea faptelor (peste 6 ani la momentul judecății) și eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor. În baza acestor considerente, instanța de fond a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei pentru majoritatea inculpaților, apreciind că o pedeapsă ar fi inoportună și că un avertisment este suficient.

Cu toate acestea, latura penală a cauzei a fost profund influențată de apelul formulat de inculpatul ###### ###### și de intervenția conceptului de prescripție a răspunderii penale, bazat pe jurisprudența CCR.

Doctrină și aspecte juridice esențiale:

Elementul central al acestei spețe este impactul Deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022 asupra instituției prescripției răspunderii penale. Aceste decizii au declarat neconstituțional art. 155 alin. (1) din Codul penal, care prevedea întreruperea cursului prescripției prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză".

Curtea de Apel a reținut, în concordanță cu jurisprudența CCR și Decizia ÎCCJ nr. 67 din 25 octombrie 2022, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) și, ca atare, sunt supuse principiului aplicării legii penale mai favorabile (mitior lex).

Argumentul cheie al Curții de Apel este că, în perioada cuprinsă între 26 aprilie 2018 (data publicării Deciziei CCR nr. 297/2018) și 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a OUG nr. 71/2022, care a modificat art. 155 alin. 1 C. pen.), legislația penală nu a conținut nicio cauză legală de întrerupere a cursului prescripției. Această perioadă de "vid legislativ" sau "vid de reglementare" a avut consecințe majore.

De asemenea, Curtea a adăugat la calculul termenului de prescripție și perioada de suspendare a termenelor pe durata stării de urgență (16.03.2020 – 15.05.2020), conform Decretelor Președintelui României.

Aplicând aceste principii, Curtea a constatat că termenul de prescripție de 5 ani, prevăzut de art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal (pentru infracțiuni pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani, cum este furtul calificat), s-a împlinit. Având în vedere că ultimul act material al infracțiunii a fost săvârșit la 19 martie 2016, termenul de prescripție, calculat inclusiv cu suspendarea din perioada stării de urgență, s-a împlinit la data de 18 mai 2021.

În consecință, Curtea de Apel a dispus încetarea procesului penal nu doar pentru inculpatul care a formulat apel, ci, prin extinderea apelului conform art. 419 Cod procedură penală, și pentru toți ceilalți inculpați, inclusiv cel aflat în recidivă, din cauza intervenției prescripției răspunderii penale. Aceasta a condus și la înlăturarea obligației inculpaților de a suporta cheltuielile judiciare.

Concluzie:

Această decizie subliniază impactul major și uneori controversat al deciziilor Curții Constituționale asupra sistemului de justiție penală din România. Deși CCR are rolul de a asigura conformitatea legilor cu Constituția, modul în care aceste decizii au fost interpretate și aplicate, în special în ceea ce privește prescripția, a dus la încetarea unor procese penale pentru fapte grave, chiar și în cazuri în care vinovăția a fost recunoscută și individualizarea inițială a pedepsei a fost favorabilă inculpaților. Speța ilustrează o situație în care o serie de furturi calificate, cu multiple acte materiale, rămân nesancționate penal din cauza unui "vid legislativ" interpretat în favoarea inculpaților, ridicând semne de întrebare cu privire la eficiența și credibilitatea sistemului de justiție.