Situația de Fapt

Cazul adus în atenția publică prin Sentința nr. 153/2019 a Judecătoriei, pronunțată la data de 01 martie 2019, scoate în evidență o situație gravă de abuz de putere. Inculpatul P____ C_____ G______, agent de poliție în cadrul Biroului Accidente Ușoare Sector 1, având spre soluționare un dosar contravențional privind un eveniment rutier din 07.03.2017, a pretins, la data de 27.04.2017, favoruri de natură sexuală de la persoana vătămată G_____ A______ A________. Scopul urmărit de inculpat a fost îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv soluționarea favorabilă a dosarului pentru persoana vătămată, în sensul neaplicării sancțiunii contravenționale. Fapta a fost încadrată juridic ca infracțiune de folosire abuzivă a funcției în scop sexual, prevăzută de art. 299 alin. 1 C.pen.

Ce învățăm din această speță?

Această speță subliniază importanța integrității și a respectării legii de către toți funcționarii publici, cu atât mai mult de către organele de poliție, a căror misiune este de a asigura ordinea și respectarea drepturilor cetățenilor. Legea penală este clară: abuzul de funcție, chiar și sub forma unei pretenții implicite de favoruri sexuale, este o infracțiune gravă. Cazul demonstrează că justiția este vigilentă în sancționarea derapajelor de la normele de conduită profesională și deontologică. De asemenea, înțelegem că atitudinea de "sinceritate parțială" în fața instanței nu este suficientă pentru a diminua gravitatea faptei, iar probatoriul, inclusiv înregistrările ambientale, joacă un rol crucial în stabilirea adevărului. Este o lecție despre limitele puterii și despre consecințele nefaste ale corupției, indiferent de forma ei, într-un sistem care ar trebui să fie un bastion al justiției.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța a aplicat criteriile generale prevăzute de art. 74 C.pen., luând în considerare mai multe aspecte. S-a reținut gravitatea faptei, subliniată de calitatea inculpatului de agent de poliție, care a abuzat de autoritatea sa. Instanța a notat că inculpatul cunoștea rigorile legii și avea obligația deontologică de a se abține de la orice interacțiune extraprofesională de acest gen. Fapta a adus atingere bunei desfășurări a relațiilor de serviciu ale organelor de poliție. Motivul infracțiunii a fost obținerea de satisfacții sexuale prin abuzul de funcție. Deși inculpatul a avut studii superioare și nu era cunoscut cu antecedente penale, iar colegii săi l-au apreciat profesional, instanța a considerat că gravitatea faptei, în raport cu calitatea sa, impune o pedeapsă cu închisoarea. Astfel, inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani, conform art. 91 C.pen. Suplimentar, i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia de polițist pe o perioadă de 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, executabile în măsura în care pedeapsa principală devine executabilă. Inculpatul a fost obligat să presteze și 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității.

Doctrina

Un aspect deosebit de relevant în această speță este interpretarea noțiunii de "pretindere" a favorurilor sexuale. Instanța, în acord cu jurisprudența și doctrina, a precizat că această "pretindere" nu trebuie să fie neapărat directă și explicită. Ea poate avea un caracter implicit, indirect, dedus dintr-o analiză holistică a tuturor împrejurărilor în care a avut loc fapta. S-a făcut o paralelă cu infracțiunea de luare de mită, unde, de asemenea, s-a acceptat constant că pretinderea poate fi și indirectă. Chiar dacă este indirectă, pretenția trebuie să aibă un caracter neechivoc, adică să fie clar înțeleasă de către persoana căreia i se adresează. În acest caz, persoana vătămată a înțeles, fără echivoc, că inculpatul dorea relații sexuale, determinând-o să înregistreze discuția. Comportamentul inculpatului, poziția sa de superioritate și autoritate, precum și contextul cercetării în dosarul contravențional au confirmat această interpretare. S-a reținut că inițiativa conversației cu conotație sexuală a aparținut inculpatului, nu persoanei vătămate, chiar dacă aceasta din urmă insista pentru o soluționare favorabilă a cauzei.