Ce învățăm din speță: Dincolo de Prejudiciul de 300 Lei

Decizia nr. 1043/2021 din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, subliniază cu fermitate că justiția nu ignoră perseverența infracțională, chiar și în cazul unor prejudicii materiale considerate minore. Această speță, care a vizat infracțiunea de furt calificat, demonstrează importanța unei individualizări riguroase a pedepsei și evidențiază provocările reabilitării sociale atunci când un infractor continuă să săvârșească fapte penale. Dincolo de suma de 300 de lei sustrasă, cazul oferă o radiografie a modului în care sistemul judiciar abordează recidiva și pericolul social persistent.

Individualizarea Pedepsei: O Bătălie Pierdută cu Antecedentele

Numele speței analizate: Decizia nr. 1043/2021 din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel București.

Protagonistul acestui caz, inculpatul A. A. A., a fost găsit vinovat de furt calificat, după ce, în noaptea de 28 februarie 2021, în jurul orei 04:40, a pătruns într-un autoturism parcat neasigurat și a sustras suma de 300 de lei dintr-un portmoneu. Ceea ce transformă acest furt într-un studiu de caz semnificativ este istoricul infracțional vast al inculpatului și contextul în care a săvârșit noua faptă.

Instanța de fond, iar ulterior Curtea de Apel, au analizat cu atenție criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 Cod Penal. S-a ținut cont de:

Gradul de pericol social concret al faptei: Furtul a fost comis pe timp de noapte, iar inculpatul a recunoscut că a plecat de acasă cu intenția predeterminată de a sustrage bunuri din mașini. Această rezoluție infracțională denotă un pericol ridicat.

Persoana și conduita inculpatului: Lipsa studiilor, a ocupației și a unui loc de muncă stabil, alături de recunoașterea faptei, au fost cântărite. Însă, cel mai greu a atârnat cazierul său judiciar impresionant, cu multiple condamnări anterioare pentru fapte similare împotriva patrimoniului.

Împrejurările agravante: Fapta a fost comisă pe timp de noapte, iar esențial, în stare de recidivă postcondamnatorie. Inculpatul se afla sub incidența unei pedepse anterioare de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere, cu un termen de supraveghere de 4 ani. Comiterea acestei noi infracțiuni în timpul termenului de supraveghere a dus la revocarea suspendării și executarea pedepsei anterioare, pe lângă cea nouă.

Astfel, instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru furt calificat (în limitele de 8 luni – 3 ani și 4 luni, rezultate după aplicarea procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii, conform art. 396 alin. 10 C.pr.pen.). Crucial, această pedeapsă a fost adăugată la cea anterioară de 2 ani și 6 luni închisoare, a cărei suspendare a fost revocată. Decizia instanței de apel de a menține hotărârea primei instanțe subliniază corectitudinea evaluării făcute în raport cu perseverența infracțională a inculpatului și cu necesitatea restabilirii ordinii publice.

Doctrină și Aplicare: Furtul Calificat și Consecințele Recidivei

Speța exemplifică perfect aplicarea riguroasă a normelor de drept penal:

Infracțiunea de furt calificat: Fapta inculpatului A. A. A. a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, conform art. 228 alin. 1 raportat la art. 229 alin. 1 lit. b din Codul Penal.

Latura obiectivă: Elementul material a constat în "acțiunea de luare de către inculpat a unei sume de bani din posesia persoanei vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept". Urmarea imediată a fost "diminuarea patrimoniului cu valoarea pecuniară a bunurilor sustrase". Legătura de cauzalitate a fost evidentă ("ex re").

Latura subiectivă: Vinovăția a îmbrăcat forma intenției directe, reglementată de art. 16 alin. 3 lit. a) din C. pen. Inculpatul a prevăzut rezultatul (prejudiciul) și a urmărit producerea acestuia prin sustragere.

Circumstanța agravantă: Fapta a fost comisă "pe timp de noapte", conform art. 229 alin. 1 lit. b C. pen., element reținut corect de instanță.

Recidiva postcondamnatorie: Un aspect central al speței este incidența recidivei, prevăzută de art. 41 alin. 1 Cod Penal. Faptul că inculpatul a comis noua infracțiune în timp ce se afla sub supraveghere, după o condamnare anterioară definitivă, a activat mecanismul legal al revocării suspendării. Această prevedere legală servește drept un avertisment clar pentru infractorii care nu înțeleg să se reintegreze social și continuă să sfideze legea.

Măsura arestului preventiv: Decizia de menținere a arestului preventiv a fost justificată de pericolul social concret al inculpatului – plecarea de acasă cu intenția de a fura, istoricul infracțional extins și "perseverența infracțională" demonstrată prin comiterea repetată de fapte penale. Instanța a considerat că o măsură mai blândă nu ar fi proporțională cu scopul prevăzut de art. 202 C.pr.pen., adică asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni.

Latura civilă: Prejudiciul de 300 de lei a fost recunoscut și de inculpat, iar instanța a constatat întrunite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 1357 Cod Civil, dispunând obligarea inculpatului la plata acestei sume către partea vătămată.

Concluzii

Cazul A. A. A. este o dovadă că sistemul judiciar românesc aplică, în mod just, rigorile legii în fața fenomenului recidivei. Hotărârea subliniază că sancțiunile penale, pe lângă rolul lor represiv, au și un scop exemplar, de dezaprobare fermă a conduitei infracționale. Pentru societate, această decizie reconfirmă angajamentul justiției de a proteja patrimoniul și de a descuraja faptele ilicite, în special pe cele săvârșite de indivizi care manifestă un comportament infracțional persistent.