Ce învățăm din această speță?

Din această speță învățăm complexitatea aplicării legii penale mai favorabile (art. 5 Cod penal) într-un context de succesiune de legi penale. Instanța a trebuit să cântărească între prevederile noului Cod penal (art. 270 CP) și cele ale vechiului Cod penal (art. 221 Cod penal 1969) pentru a determina care este mai blândă în privința pedepsei și a modalității de executare. De asemenea, speța subliniază importanța probatoriului în infirmarea unei apărări ce invoca o cauză de nepedepsire, demonstrând că simpla susținere nu este suficientă fără dovezi concrete. Analiza detaliată a convorbirilor telefonice și a declarațiilor anterioare a fost crucială pentru a stabili intenția și cunoștința inculpatei privind proveniența ilicită a bunurilor, precum și pentru a infirma pretinsa proveniență a țigărilor de la un membru de familie. Un alt aspect relevant este abordarea principiului ne bis in idem, instanța clarificând că o soluție de clasare anterioară nu se aplica, deoarece viza fapte și perioade distincte.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 și criteriile din art. 72 Cod penal, raportându-se la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 221 alin. 1 Cod penal 1969. S-a ținut cont de gradul de pericol social concret al faptei și de conduita bună a inculpatei în societate. În consecință, inculpata Asofică T______ a fost condamnată la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru infracțiunea de tăinuire. S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni, incluzând și suspendarea executării pedepselor accesorii (interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal 1969 – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat). Instanța a decis să nu interzică dreptul de a alege, invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Hirst c. Marii Britanii). Pe lângă pedeapsă, s-a dispus confiscarea celor 5440 de pachete de țigări și s-a admis acțiunea civilă formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, obligând inculpata la plata sumei de 24.331 lei, plus accesorii fiscale, menținând măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului-locuință al inculpatei.

Doctrina

În acord cu doctrina și practica constantă în domeniu, instanța a reținut că pentru existența infracțiunii de tăinuire nu este necesar ca inculpata să cunoască în detaliu infracțiunea din care provin bunurile tăinuite, ci este suficientă cunoașterea provenienței infracționale a acestora. Cantitatea impresionantă de țigarete cu banderole ucrainene, specificul disimulării acestora, și conținutul convorbirilor telefonice au fost considerate elemente edificatoare care conturează convingerea inculpatei referitoare la proveniența ilicită. Instanța a subliniat că apărarea inculpatei, conform căreia țigările ar fi provenit de la sora sa pentru a invoca o cauză de nepedepsire (art. 221 alin. 1 Cod penal 1969), a fost infirmată de lipsa oricărui element probator în acest sens și de contradicțiile din declarațiile și convorbirile telefonice. De asemenea, s-a clarificat că o soluție de clasare anterioară nu putea constitui o apărare pe excepția ne bis in idem, deoarece nu exista identitate de fapte, dosarul anterior vizând o altă perioadă și alte bunuri.