Ce învățăm din această speță?

Din această speță învățăm lecții cruciale despre dinamica dreptului penal modern: 1. Supremația Dreptului Internațional în Materia Drepturilor Omului: Orice normă de drept intern care contravine unui tratat internațional ratificat de Parlament, ce vizează drepturile omului și este mai favorabilă, este inaplicabilă. Astfel, interdicția absolută a dreptului la vot pentru persoanele condamnate, fără o legătură justificată cu scopul pedepsei, contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului. 2. Principiul Aplicării Globale a Legii Penale Mai Favorabile: Un aspect definitoriu al deciziei este reiterarea obligativității aplicării integrale, 'în ansamblul ei', a legii penale mai favorabile. Se interzice ferm combinarea dispozițiilor din legi penale succesive pentru a crea o 'a treia lege', fapt considerat neconstituțional și discriminatoriu, așa cum au statuat Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție. 3. Individualizarea Pedepsei și Aprecierea Circumstanțelor Atenuante: Instanța are o largă putere de apreciere în individualizarea pedepsei și în reținerea circumstanțelor atenuante. Gravitatea deosebită a faptelor și pericolul social al infractorului pot justifica refuzul aplicării unor circumstanțe atenuante, chiar dacă există împrejurări care, în mod obișnuit, ar putea fi considerate astfel. Pedepsele trebuie să fie proporționale cu fapta și să-și atingă scopul preventiv-educativ.

Individualizarea Pedepsei

În procesul de individualizare a pedepsei, Curtea a aplicat cu rigurozitate dispozițiile art. 74 Cod penal, analizând circumstanțele și modul de comitere a infracțiunilor, starea de pericol, natura și gravitatea rezultatului, motivul și scopul urmărit, antecedentele penale, conduita post-faptă și pe parcursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta și situația socială a inculpatului. De o importanță majoră a fost decizia Curții de a nu reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, în ciuda faptului că ar fi putut exista anumite împrejurări specifice. Această decizie a fost fundamentată pe gravitatea excepțională a infracțiunilor săvârșite și pe pericolul social pe care îl reprezintă inculpatul, considerând că o coborâre a pedepselor sub minimele speciale ar fi fost disproporționată și nu ar fi atins scopul preventiv-educativ. Pedepsele aplicate au inclus: 1 an închisoare pentru act sexual cu un minor și 1 an închisoare pentru pornografie infantilă, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorități publice/funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, precum și pedeapsa accesorie a acelorași drepturi. Prin contopire, s-a stabilit o pedeapsă finală de 1 an și 4 luni închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de 2 ani, impunându-se respectarea unor măsuri de supraveghere și prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității timp de 120 de zile. De asemenea, s-a dispus achitarea inculpatului pentru alte trei infracțiuni de act sexual cu minor și o tentativă.

Doctrina

Un segment amplu al deciziei se concentrează pe o analiză doctrinară și jurisprudențială a conceptului de 'lege penală mai favorabilă' și a noțiunii de 'instituție autonomă' în dreptul penal. Curtea a subliniat că noțiunea de 'instituție autonomă' nu este reglementată, iar caracterul său 'autonom' nu poate implica o independență față de ansamblul normativ din care face parte. Această distincție este esențială pentru a conferi noțiunii de 'lege penală mai favorabilă' un înțeles constituțional, conform art. 5 din Codul penal. S-a reafirmat, în concordanță cu jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 265/2014) și a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 5/2014 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală), principiul fundamental al aplicării *globale* a legii penale mai favorabile. Instanțele sunt obligate să aprecieze în ansamblu care dintre legile succesive (vechea sau noua) este mai favorabilă, interzicându-se cu desăvârșire combinarea dispozițiilor din legi diferite. O astfel de combinare ar genera, pe cale judiciară, o 'a treia lege' care ar nega rațiunea de politică penală a legiuitorului și ar crea o discriminare pozitivă, încălcând principiul egalității cetățenilor în fața legii (art. 16 alin. 1 din Constituție) și dispozițiile art. 1 alin. 4 și art. 61 alin. 1 din Constituție. Această abordare strictă asigură coerența și previzibilitatea sistemului de drept penal.