Un caz emblematic de corupție în sistemul sanitar public din România, finalizat printr-o decizie a Curții de Apel, oferă o analiză esențială asupra uneia dintre cele mai controversate practici: "atențiile" oferite medicilor. Speța dezvăluie cum un obicei încetățenit de a primi bani și produse de la pacienți a fost încadrat juridic drept luare de mită în formă continuată, demontând totodată apărările bazate pe "dreptul pacientului de a oferi donații".

Denumirea speței analizate

Decizia nr. 337/2017 din 03 martie 2017 a Curții de Apel – Infracțiunea de luare de mită în sistemul public de sănătate.

Situația de fapt: 75 de "atenții" într-o lună

În centrul cazului se află două cadre medicale de la Spitalul de Urgență Slobozia – un medic primar de recuperare și balneofizioterapie, D.I., și o asistentă medicală, B.L.E. În perioada mai-iunie 2015, cele două au fost acuzate că au primit, în coautorat, bani și diverse produse de la pacienți direct în cabinetul medical.

Anchetatorii au documentat nu mai puțin de 75 de acte materiale de primire a mitei într-un interval de aproximativ o lună. Aceste "atenții" erau oferite în legătură directă cu îndeplinirea atribuțiilor lor de serviciu: efectuarea de controale medicale, prescrierea de rețete și proceduri de recuperare sau emiterea de concedii medicale. Faptele erau consemnate chiar în registrul de consultații al cabinetului, creând o imagine clară a unei practici sistematice.

Instanța a stabilit că inculpatele au acționat cu intenție directă, urmărind obținerea de foloase necuvenite pentru îndeplinirea unor acte medicale pe care oricum erau obligate prin lege să le realizeze.

Individualizarea pedepsei: Între clemență și fermitate

La stabilirea pedepsei, tribunalul a analizat profilul inculpatelor: medicul, în vârstă de 63 de ani, văduvă, cu studii superioare și fără antecedente penale; asistenta, în vârstă de 47 de ani, divorțată, cu studii medii și, de asemenea, fără cazier.

Ambele au ales procedura simplificată, recunoscând și regretând faptele, ceea ce a dus la o reducere a limitelor de pedeapsă cu o treime. Deși avocații au solicitat reținerea circumstanțelor atenuante (lipsa antecedentelor, caracterizări pozitive), instanța a considerat că aceste elemente au fost deja valorificate prin decizia de a acorda o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere.

Motivarea a fost clară: deși faptele au afectat grav imaginea spitalului și încrederea în serviciul public, atitudinea procesuală a inculpatelor și acordul de a presta muncă în folosul comunității au indicat o posibilitate reală de reabilitare fără privare de libertate.

Doctrină și aspecte juridice cheie

1. Apărarea "donației" vs. realitatea mitei

Cea mai interesantă dezbatere juridică a vizat Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, care, la art. 34 alin. 2, prevede că "pacientul poate oferi angajaților sau unității unde a fost îngrijit plăți suplimentare sau donații, cu respectarea legii."

Instanța a demontat această apărare prin mai multe argumente esențiale:

Momentul oferirii: O donație reală, un act de recunoștință, ar trebui să aibă loc după finalizarea actului medical, nu anterior sau concomitent cu acesta. În speță, "atențiile" erau primite înainte sau în timpul consultației, condiționând, în percepția pacienților, calitatea serviciului.

Solicitarea implicită: Frecvența actelor (75 în circa 30 de zile) a demonstrat că nu era vorba de gesturi spontane de recunoștință, ci de o practică încetățenită, prin care inculpatele lăsau să se înțeleagă că așteaptă aceste foloase.

Destinația fondurilor: O donație legală, menită să sprijine sistemul, ar trebui să se îndrepte către instituția medicală, nu către buzunarul personal al medicului. Actul medical nu poate fi condiționat de astfel de "donații" personale.

2. Confiscarea specială a mitei

În timpul perchezițiilor, la cabinetul medical au fost găsite sumele de 2150 lei și 100 euro. Conform doctrinei și legii penale (art. 289 Cod penal și art. 112 Cod penal), aceste sume, fiind considerate produs direct al infracțiunii de luare de mită, au fost supuse confiscării speciale. Măsura asigurătorie a sechestrului a fost menținută, iar la final sumele au fost confiscate în folosul statului. Aceasta este o măsură de siguranță cu caracter preventiv, menită să elimine orice avantaj material obținut din comiterea unei infracțiuni.

3. Decizia Curții de Apel: Proporționalizarea pedepsei complementare

Curtea de Apel a menținut în mare parte soluția primei instanțe, dar a adus o nuanțare crucială în ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii exercitării profesiei.

Instanța de apel a considerat că interzicerea completă a dreptului de a profesa ca medic este o măsură excesivă. Raționamentul a fost următorul:

"Relațiile sociale ocrotite, prejudiciate prin fapta inculpatei, nu au legătură cu exercitarea profesiei de medic în sine, ci cu modul în care inculpata a înțeles să exercite această profesie în cadrul sistemului public de sănătate."

Astfel, Curtea de Apel a restrâns interdicția, permițând medicului să își exercite profesia, dar nu în sistemul public. Această decizie subliniază un principiu fundamental: sancțiunea trebuie să fie proporțională cu fapta și să vizeze exact contextul în care a fost comisă infracțiunea – abuzul de o funcție publică.

Ce învățăm din această speță?

Linia de demarcație este clară: Orice sumă de bani sau produs oferit unui medic din sistemul public înainte sau în timpul actului medical, în legătură cu acesta, reprezintă luare de mită, nu o donație. Recunoștința se poate manifesta ulterior și, preferabil, în mod transparent, către instituție.

Medicul din sistemul public este funcționar public: Faptele sale de corupție nu sunt doar o problemă de etică profesională, ci aduc atingere încrederii în întregul aparat de stat și în serviciile publice.

Frecvența faptelor creează un tipar: Un gest izolat poate fi interpretabil, dar 75 de "atenții" într-o lună demonstrează un sistem de condiționare a actului medical și constituie probă solidă pentru o infracțiune în formă continuată.

Justiția caută proporționalitatea: Decizia finală arată maturitatea sistemului judiciar de a pedepsi fapta (abuzul de funcție publică), fără a anihila complet cariera unui profesionist, atâta timp cât abilitățile sale medicale nu au fost puse la îndoială.

În concluzie, Decizia nr. 337/2017 rămâne un reper important pentru pacienți, medici și avocați, tranșând o problemă socială profundă și stabilind că, în fața legii, generozitatea forțată poartă numele de corupție.