O decizie de referință a justiției române, finalizată în 2021, disecă un caz emblematic de corupție la nivel înalt, dezvăluind cum o mită de peste 3 milioane de euro a fost abil mascată sub forma unui contract de asociere în participațiune. Speța, care implică un gigant media (RCS&RDS S.A.) și fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF), ilustrează nu doar mecanismele sofisticate de corupere și spălare a banilor în lumea afacerilor și a sportului, ci și bătăliile juridice complexe legate de competența instanțelor, prescripția răspunderii penale și aplicarea legii penale mai favorabile.

Denumirea speței analizate

Decizia nr. 1103 din 01 noiembrie 2021 a Curții de Apel, referitoare la un dosar complex de luare de mită, dare de mită și spălare de bani, în legătură cu acordarea drepturilor de televizare a meciurilor de fotbal din Liga 1.

Situația de fapt: Parteneriatul ca paravan pentru mită

În centrul cazului se află un contract de asociere în participațiune, încheiat în 2009 între gigantul media RCS&RDS S.A. și o firmă relativ necunoscută, S.C. Bodu S.R.L., controlată în fapt de F_______ F______, la acea vreme președintele Ligii Profesioniste de Fotbal.

Conform procurorilor și instanței de fond, acest contract a fost, în realitate, un vehicul pentru plata unei mite de 3.100.000 de euro. Banii au fost vărsați de RCS&RDS în conturile Bodu S.R.L. în 27 de tranșe, pe o perioadă de aproape doi ani (2009-2011).

În schimbul acestor sume, F_______ F______, în calitatea sa de șef al LPF, a acționat în mod repetat în favoarea RCS&RDS, asigurându-i avantaje financiare substanțiale în derularea contractului de cesiune a drepturilor de televizare:

Iertarea penalităților: Nu a dispus calcularea și recuperarea unor penalități de întârziere la plată în valoare de aproximativ 6,5 milioane de euro, datorate de consorțiul media din care făcea parte RCS&RDS.

Cesiunea frauduloasă a creanței: A orchestrat cesionarea unei creanțe certe a LPF, în valoare de peste 6,4 milioane de euro (reprezentând alte penalități), către o firmă-paravan controlată tot de RCS&RDS (Tour Imex CATV S.R.L.), la un preț derizoriu de 1,1 milioane de euro. În final, firma cesionară nu a mai recuperat datoria, stingând-o practic în beneficiul RCS&RDS.

Facilități contractuale: A negociat și semnat acte adiționale prin care RCS&RDS a beneficiat de un curs de schimb valutar preferențial (3,8 lei/euro, mult sub cursul contractual) și de eșalonări la plată.

Când au apărut informații în spațiul public despre această asociere, părțile au demarat un proces complex de spălare a banilor. Au încheiat o serie de acte juridice sofisticate (contracte de tranzacție, dare în plată, vânzare de active) prin care mita inițială a fost redefinită ca o "creanță" a RCS&RDS asupra firmei Bodu S.R.L., iar în final, întreaga afacere (Crystal Palace Ballrooms), dezvoltată cu banii din mită, a fost preluată de RCS&RDS. Scopul era disimularea originii ilicite a banilor și crearea unei aparențe de legalitate.

Individualizarea pedepsei: Confiscări și o dispută majoră de competență

Soluția instanței de fond a fost una mixtă, puternic influențată de chestiuni de procedură și de drept material:

Prescripția: Instanța a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea de dare de mită în cazul unora dintre inculpați, având în vedere că legea veche (Codul penal din 1969) era mai favorabilă sub acest aspect, prevăzând un termen mai scurt.

Condamnări pentru luare de mită și spălare de bani: Infracțiunea de luare de mită (fiind mai gravă, cu un termen de prescripție mai lung) și cea de spălare a banilor nu s-au prescris. În consecință, inculpații principali, inclusiv persoanele juridice, au fost condamnați. S.C. Bodu S.R.L. a primit o amendă penală de 700.000 de lei pentru complicitate la spălarea banilor.

Confiscarea extinsă: Instanța a dispus confiscarea integrală a mitei de 3.100.000 de euro, dar și a profitului obținut din exploatarea acestor bani (peste 3,7 milioane de lei), precum și desființarea tuturor contractelor folosite pentru a masca infracțiunile.

Un element esențial, ridicat în apel, a fost necompetența materială a Tribunalului. Unul dintre inculpați avea calitatea de avocat (chiar dacă suspendat), ceea ce, conform legii, ar fi trebuit să atragă competența de judecată în primă instanță direct la Curtea de Apel. Jurisprudența constantă a ÎCCJ și a Curții de Apel a statuat că suspendarea din profesie nu echivalează cu pierderea calității de avocat. Această problemă procedurală a aruncat o umbră de nulitate asupra întregii judecăți în primă instanță.

Ce învățăm din speță? Lecții despre corupția corporativă și rigorile legii

Sofisticarea corupției la nivel înalt: Cazul demonstrează cum infracțiunile economice grave nu se mai comit "cu sacoșa", ci prin structuri juridice complexe (asocieri în participațiune, cesiuni de creanțe), menite să creeze o aparență de legalitate și să îngreuneze activitatea organelor de anchetă.

Autonomia spălării banilor: Chiar dacă infracțiunea-predicat (dare de mită) se prescrie pentru unii participanți, faptele ulterioare de disimulare a originii ilicite a fondurilor constituie o infracțiune distinctă și autonomă – spălarea banilor – care poate fi sancționată separat.

Viciile de procedură pot anula munca de ani de zile: Problema necompetenței materiale a instanței este o lecție dură despre importanța respectării cu strictețe a normelor de procedură. O eroare de competență poate duce la desființarea unei sentințe și la reluarea judecății, cu riscuri suplimentare legate de intervenirea prescripției.

Prescripția, inamicul justiției în dosarele complexe: Durata mare a urmăririi penale și a judecății în dosarele economice complexe rămâne o vulnerabilitate majoră, permițând adesea infractorilor să scape de răspundere penală prin intervenirea prescripției.

Doctrină: Legea favorabilă, prescripția continuă și competența specială

Speța este un veritabil manual de drept penal, aducând în discuție teme doctrinare esențiale:

Aplicarea legii penale mai favorabile: Instanța a realizat o analiză detaliată, comparând global regimurile sancționatorii din legea veche și cea nouă pentru a stabili care este mai favorabilă fiecărui inculpat, atât în privința limitelor de pedeapsă, cât și a termenelor de prescripție.

Momentul epuizării în infracțiunile continue: O dezbatere importantă a vizat momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție. Instanța a stabilit corect că, în cazul mitei plătite în tranșe succesive în baza unei rezoluții unice, infracțiunea este considerată continuă, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data efectuării ultimei plăți, nu de la prima. Această interpretare este crucială pentru a preveni situațiile absurde în care o infracțiune s-ar putea prescrie chiar în timpul comiterii ei.

Competența după calitatea persoanei: Discuția din apel privind calitatea de avocat a unuia dintre inculpați reafirmă un principiu fundamental: normele de competență sunt de strictă interpretare. Calitatea specială a unei persoane (magistrat, avocat etc.) atrage o competență specială de judecată, indiferent dacă persoana respectivă își exercită sau nu profesia la momentul respectiv (fiind, de exemplu, suspendată). Ignorarea acestei reguli atrage nulitatea absolută a hotărârii.