Un telefon sună într-o locuință. La celălalt capăt al firului, o voce disperată, care pretinde a fi fiul sau fiica, anunță o veste cumplită: este internat(ă) în spital, infectat(ă) cu COVID-19, și are nevoie urgentă de mii de euro pentru un aparat de ventilație. Pentru persoanele în vârstă, vulnerabile și speriate de pandemie, șocul este imens. Însă, ceea ce pare a fi un apel la disperare este, în realitate, o înșelăciune rece și calculată, orchestrată nu de pe un pat de spital, ci din spatele gratiilor unei celule de penitenciar.

Cazul, care a implicat nu mai puțin de 68 de tentative de fraudă, dezvăluie o rețea infracțională perfect adaptată la angoasele sociale ale momentului. Soluția definitivă a Curții de Apel oferă o lecție dură despre cinismul infractorilor, vulnerabilitatea celor în vârstă și provocările sistemului judiciar în fața unor fapte comise chiar din interiorul locurilor de detenție.

Denumirea speței analizate

Decizia penală nr. 1284/2021 din 10 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel, având ca obiect soluționarea unui dosar complex privind infracțiunile de înșelăciune în formă continuată (în mare parte, fapte rămase în faza de tentativă) și complicitate la înșelăciune, săvârșite de un grup de persoane, dintre care autorii principali se aflau în executarea unor pedepse privative de libertate.

Situația de fapt: Metoda "COVID-ul"

În plină pandemie de COVID-19, doi deținuți încarcerați în aceeași cameră de penitenciar, B.B.I. și F.F.F., au pus la punct o variantă modernizată a cunoscutei metode „Accidentul”. Schema infracțională, desfășurată cu ajutorul mai multor complici aflați în libertate, funcționa astfel:

Apelul din penitenciar: Cei doi deținuți contactau telefonic, de regulă pe linii de telefonie fixă, persoane în vârstă.

Inducerea în eroare: Unul dintre deținuți se prezenta drept o rudă apropiată a victimei (fiul/fiica) și susținea, în mod fals, că este internat în spital, în stare gravă, fiind diagnosticat cu COVID-19. Pentru a supraviețui, pretindea că are nevoie urgentă de o sumă mare de bani (între 8.000 și 20.000 de euro) pentru a cumpăra un aparat de ventilație.

Consolidarea credibilității: Pentru a spori veridicitatea poveștii, celălalt deținut prelua uneori convorbirea, dându-se drept medic sau reprezentant al Casei de Asigurări de Sănătate.

Colectarea banilor: Dacă victima cădea în plasă, un complice din exterior (un "săgeată") era trimis la domiciliul acesteia pentru a ridica banii.

Din cele 68 de acte materiale documentate în dosar, doar unul s-a consumat, restul de 67 rămânând în faza de tentativă, deoarece victimele fie nu aveau banii, fie și-au dat seama la timp că este o înșelăciune și au alertat autoritățile.

Soluția Curții și Doctrina Relevantă

Încadrarea juridică: Înșelăciune consumată vs. Tentativă: Unul dintre cele mai importante aspecte juridice ale speței este distincția clară pe care instanța o face între infracțiunea consumată și tentativă. S-a reținut corect că, pentru majoritatea victimelor, fapta a rămas la stadiul de tentativă, deoarece inducerea în eroare nu și-a produs efectul. Victimele au suspectat că sunt înșelate și nu au remis sumele de bani, ceea ce înseamnă că nu s-a produs paguba, element esențial pentru consumarea infracțiunii de înșelăciune.

Forma de participație: Instanța a stabilit clar rolurile în cadrul grupului: autorat pentru deținuții care inițiau apelurile și induceau în eroare victimele, și complicitate pentru persoanele din exterior, care asigurau sprijin material și se deplasau pentru a colecta banii.

Individualizarea pedepsei

Curtea a aplicat pedepse aspre, orientate spre maximul special, în special pentru autorii din penitenciar. La individualizare, au fost luate în considerare următoarele criterii deosebit de grave:

Săvârșirea infracțiunilor din starea de detenție: Faptul că inculpații au comis faptele în timp ce executau deja alte pedepse denotă un dispreț total față de lege și o periculozitate socială extrem de ridicată.

Starea de recidivă postcondamnatorie: Acest aspect a atras aplicarea unui regim sancționator mult mai sever.

Modul de operare: Instanța a subliniat cinismul inculpaților, care au exploatat o criză sanitară globală și starea de teamă și empatie a populației pentru a obține profituri ilicite.

Vulnerabilitatea victimelor: Toate persoanele vătămate erau persoane în vârstă, alese special pentru credulitatea și vulnerabilitatea lor emoțională.

Singurul element care a temperat parțial cuantumul pedepselor a fost atitudinea de recunoaștere a inculpaților, care au solicitat judecarea în procedura simplificată.

Ce învățăm din această speță?

Adaptabilitatea infracționalității: Infractorii sunt extrem de abili în a-și adapta metodele la contextul social. Frica și dezinformarea dintr-o perioadă de criză (precum o pandemie) devin unelte puternice în mâinile lor.

Pericolul infracțiunilor comise din penitenciar: Cazul ridică un serios semnal de alarmă cu privire la securitatea și controlul din interiorul sistemului penitenciar, care nu reușește întotdeauna să împiedice deținuții să continue să comită infracțiuni.

Importanța vigilenței: Succesul limitat al infractorilor (o singură faptă consumată din 68) se datorează în mare parte vigilenței victimelor, care au verificat informațiile și nu au cedat presiunii emoționale.

Distincția juridică dintre tentativă și faptă consumată: Speța ilustrează perfect cum reacția victimei poate schimba încadrarea juridică a unei fapte și, implicit, consecințele penale pentru autor.