O analiză a Deciziei nr. 541/2021 a Curții de Apel, care dezmembrează o rețea de înșelăciune prin metoda "accidentul", explicând de ce o pauză de două luni în activitatea infracțională poate transforma o singură infracțiune continuată în două fapte distincte.

Denumirea Speței Analizate

Decizia nr. 541/2021 din 6 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel, având ca obiect un caz complex de înșelăciune în formă continuată, săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.

Situația de Fapt: O Regie a Disperării

Cazul scoate la iveală modul de operare al unei rețele specializate în înșelăciuni prin metoda "accidentul", o schemă ce exploatează vulnerabilitatea persoanelor în vârstă.

Creierele din Penitenciar: Persoane neidentificate, aflate în închisoare, contactau telefonic victime în vârstă.

Scenariul: Se prezentau drept autorități (medici, avocați) și le comunicau victimelor, folosind calități mincinoase, că o rudă apropiată (fiică, noră, etc.) a provocat un accident rutier grav și are nevoie urgentă de bani pentru a evita închisoarea sau pentru îngrijiri medicale.

"Săgeata" (Inculpatul J.J.): Acesta era pionul din exterior. Rolul său era de a se deplasa cu promptitudine la domiciliile victimelor, de a se prezenta drept "asistentul medicului" sau alt delegat, de a menține starea de eroare și de a colecta sumele de bani.

Victime și Prejudiciu: Inculpatul a participat la 15 astfel de fapte (unele rămase la stadiul de tentativă). De la cele șapte victime de la care a reușit să colecteze bani, prejudiciul total se ridică la 108.350 lei, 25.000 de dolari și 150 de euro.

Activitatea infracțională a avut loc în două "valuri": o serie de 11 fapte în octombrie 2020 și o a doua serie, de 4 fapte, în ianuarie 2021.

Raționamentul Instanței și Individualizarea Pedepsei

Punctul central al deciziei nu a fost stabilirea vinovăției, care era evidentă, ci încadrarea corectă a faptelor și calculul pedepsei.

1. Două infracțiuni continuate, nu una singură: Deși inculpatul a acționat în baza aceleiași "rețete", instanța a decis că nu este vorba de o singură infracțiune continuată, ci de două infracțiuni continuate distincte. Motivul juridic a fost pauza de peste două luni între cele două valuri de fapte (octombrie 2020 și ianuarie 2021). Instanța a considerat că acest interval de timp este suficient de lung pentru a rupe "rezoluția infracțională unică", faptele din ianuarie fiind comise în baza unei noi hotărâri de a încălca legea.

2. Absorbția formelor de participație și a tentativei: Instanța a clarificat că, deși la unele fapte inculpatul a acționat ca și complice (promițând că va merge să ridice banii), iar la altele ca autor (menținând direct starea de eroare), forma mai gravă (autoratul) o absoarbe pe cea subsidiară (complicitatea). În mod similar, în cadrul unei infracțiuni continuate, actele materiale consumate le absorb pe cele rămase în faza de tentativă.

3. Individualizarea unei pedepse aspre: La stabilirea pedepsei finale de 4 ani de închisoare cu executare, instanța a cântărit următoarele:

Recidiva postexecutorie: Inculpatul fusese eliberat din penitenciar cu mai puțin de un an înainte, unde executase o pedeapsă tot pentru infracțiuni contra patrimoniului. Acest fapt a demonstrat perseverență infracțională și a dus la majorarea limitelor de pedeapsă cu jumătate.

Gravitatea faptelor: Exploatarea vulnerabilității persoanelor în vârstă și prejudiciul material uriaș.

Atitudinea inculpatului: A recunoscut faptele, beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, dar nu a colaborat pentru a-i identifica pe autorii din penitenciar.

Ce învățăm din această speță?

Rezoluția infracțională unică are limite temporale. O pauză semnificativă în activitatea infracțională, chiar dacă modul de operare rămâne identic, poate duce la reținerea mai multor infracțiuni continuate distincte, cu impact asupra pedepsei finale.

Recidiva agravează drastic situația. Comiterea de noi fapte după executarea unei pedepse este privită cu maximă severitate de către instanțe și duce la pedepse orientate spre maximul special.

Rolul "săgeții" în metoda "accidentul" este esențial și se pedepsește ca atare. Chiar dacă nu inițiază apelul, persoana care colectează banii este un pion crucial în rețea și răspunde penal în calitate de autor sau complice la înșelăciune.

Recunoașterea parțială aduce beneficii limitate. Reducerea pedepsei pentru recunoaștere poate fi contrabalansată de lipsa de cooperare în demascarea întregii rețele infracționale.