Un telefon sună în miez de noapte. O voce panicată, care pretinde a fi o rudă apropiată, anunță o tragedie: a provocat un accident rutier grav și are nevoie urgentă de bani pentru a împăca victimele și a evita închisoarea. Pentru persoana de la celălalt capăt al firului, de obicei în vârstă și vulnerabilă, scenariul este devastator. În realitate, „ruda” aflată în pericol este un deținut care, din celula sa de penitenciar, orchestrează cu sânge rece o înșelăciune.

Acest caz, soluționat definitiv de Curtea de Apel, reprezintă un exemplu clasic și alarmant al metodei „Accidentul”, dusă la un alt nivel de complexitate prin coordonarea din spatele gratiilor. Decizia instanței subliniază nu doar periculozitatea extremă a unor astfel de fapte, ci și provocările majore cu care se confruntă sistemul de justiție în fața infractorilor care continuă să acționeze chiar și în timpul executării pedepsei.

Denumirea speței analizate

Decizia penală nr. 1372/2019 din 18 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel, având ca obiect soluționarea unui dosar privind infracțiunea de înșelăciune în formă continuată (art. 244 alin. 1, 2 Cod penal), săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie de către autorii principali.

Situația de fapt: Metoda "Accidentul" Coordonată din Închisoare

În ianuarie și aprilie 2017, doi deținuți, V.G.G. și B.D.I., încarcerați în Penitenciarul Poarta Albă, au pus în aplicare o serie de înșelăciuni folosind metoda „Accidentul”. Schema infracțională era bine structurată:

Apelul inițial: Unul dintre deținuți contacta telefonic victimele (de regulă, persoane în vârstă), prezentându-se drept o rudă apropiată (soră, nepot, fiică). Acesta le spunea, în mod fals, că a provocat un accident rutier soldat cu victime și că are nevoie urgentă de bani pentru a evita depunerea unei plângeri penale.

Intervenția "Avocatului": Pentru a consolida povestea, celălalt deținut prelua convorbirea, dându-se drept avocatul rudei. Acesta negocia sumele necesare pentru „împăcare” și oferea instrucțiuni pentru predarea banilor.

Colectarea banilor: Sumele de bani (în valoare de zeci de mii de lei și mii de euro) erau predate de victime unui „delegat” trimis de falsul avocat. Acești delegați erau, în realitate, complici aflați în libertate, cooptați în rețeaua infracțională.

Prin această metodă, inculpații au reușit să obțină sume considerabile de la mai multe persoane, profitând de starea de șoc și de vulnerabilitatea emoțională a acestora.

Soluția Curții și Doctrina Relevantă

Încadrarea juridică: Faptele au fost corect încadrate ca înșelăciune în formă continuată, având în vedere repetarea modului de operare într-un interval de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale. Instanța a reținut și circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de către mai multe persoane împreună, precum și starea de recidivă postcondamnatorie pentru autorii principali.

Individualizarea pedepsei și scopul acesteia: Curtea a subliniat că, pentru a-și atinge scopul preventiv și educativ, pedeapsa trebuie să fie perfect adaptată la gravitatea faptei și la periculozitatea infractorului. În doctrină, se consideră că o pedeapsă prea blândă poate încuraja recidiva, în timp ce una prea aspră poate genera o reacție negativă. În acest caz, instanța a considerat că este necesară aplicarea unor pedepse aspre, orientate spre limita superioară permisă de lege.

Individualizarea pedepsei în concret

La stabilirea cuantumului pedepselor, Curtea de Apel a avut în vedere o serie de elemente care denotă un grad excepțional de pericol social:

Săvârșirea faptelor din starea de detenție: Acesta a fost considerat cel mai grav aspect. Faptul că inculpații au ignorat complet restricțiile regimului de executare și au continuat activitatea infracțională din spatele gratiilor demonstrează un dispreț total față de autoritatea statului și o lipsă totală a șanselor de reeducare prin pedepsele anterioare.

Starea de recidivă postcondamnatorie: Inculpații principali nu se aflau la prima abatere, având un istoric infracțional bogat, inclusiv pentru fapte similare.

Modul de operare organizat: Faptele nu au fost spontane, ci rezultatul unui plan bine stabilit, care implica o diviziune clară a rolurilor între autorii din penitenciar și complicii din exterior.

Vulnerabilitatea victimelor: Inculpații au țintit în mod deliberat persoane în vârstă, profitând de starea lor emoțională și de sănătatea precară pentru a le manipula mai ușor.

Singurul element care a condus la o reducere a limitelor legale de pedeapsă a fost recunoașterea faptelor de către inculpați, care au solicitat judecarea în procedura simplificată. Chiar și așa, pedepsele finale au fost severe, reflectând gravitatea excepțională a situației.

Ce învățăm din această speță?

Persistența infracționalității din penitenciare: Cazul este o dovadă îngrijorătoare a faptului că închisorile pot deveni centre de comandă pentru rețele infracționale, ridicând probleme serioase de securitate și control.

Metoda "Accidentul" - Un pericol constant: Această formă de înșelăciune rămâne una dintre cele mai răspândite și periculoase, tocmai pentru că mizează pe șocul emoțional și pe legăturile de familie.

Recidiva ca factor agravant major: Sistemul judiciar manifestă o toleranță zero față de infractorii care, odată condamnați, continuă să săvârșească infracțiuni, mai ales din starea de detenție. Acest lucru se traduce prin pedepse exponențial mai mari.

Necesitatea protejării persoanelor vulnerabile: Speța subliniază responsabilitatea societății și a autorităților de a informa și proteja persoanele în vârstă, care sunt ținta predilectă a acestui tip de fraudă.