Nume speță analizată: Decizia nr. 1022/2019 din 23 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel, referitoare la infracțiunea de luare de mită în formă continuată.

O radiografie cutremurătoare a corupției sistemice din sistemul sanitar românesc este scoasă la iveală de o decizie a justiției care a analizat nu mai puțin de 129 de acte de luare de mită comise de un medic specialist într-un interval de doar două luni. Cazul, deși șocant prin volum, ridică întrebări esențiale despre natura mitei, calitatea medicului de funcționar public și modul în care justiția individualizează pedeapsa într-un context social în care „plicul la doctor” a fost, pentru mult timp, o normalitate toxică.

Situația de fapt: Un „tarif” pentru fiecare act medical

În perioada 12 martie – 2 mai 2018, un medic specialist de medicină internă, în cabinetul său dintr-o policlinică publică, a transformat actul medical într-o sursă sistematică de venituri ilicite. Anchetatorii au documentat, cu ajutorul înregistrărilor video, nu mai puțin de 129 de momente distincte în care medicul D.D. a primit de la pacienți sau aparținătorii acestora diverse sume de bani sau bunuri.

Faptele, desfășurate cu o frecvență aproape zilnică, arată un tipar clar:

Pentru eliberarea unui bilet de trimitere: Sume variind între 10 și 100 de lei, pachete de cafea sau țigări.

Pentru eliberarea unui certificat de concediu medical: Sume cuprinse între 20 și 100 de lei.

Pentru consultații, rețete sau scrisori medicale: Sume între 10 și 50 de lei.

Printre "atențiile" primite se numără, pe lângă sume de bani, și bunuri de o diversitate care ilustrează caracterul aproape "tradițional" al acestor practici: pachete de cafea, țigări, bomboane și chiar o pasăre de curte în valoare de 100 de lei.

Este de remarcat faptul că faptele au fost comise în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, pentru îndeplinirea unor acte medicale la care pacienții aveau dreptul în mod gratuit, în calitate de asigurați în sistemul public de sănătate.

Individualizarea Pedepsei: Între Rigoarea Legii și Circumstanțele Personale

Confruntată cu acest volum impresionant de fapte, instanța a avut misiunea dificilă de a individualiza o pedeapsă care să reflecte atât gravitatea fenomenului, cât și particularitățile infractorului.

Inculpatul, medic specialist, fără antecedente penale și la final de carieră, a beneficiat de circumstanțe atenuante. Instanța a reținut că aplicarea unei pedepse, chiar și fără executare efectivă, poate fi suficientă pentru reeducarea sa, existând "garanții suficiente că astfel de fapte nu se vor mai repeta".

Pe de altă parte, Curtea a subliniat că infracțiunile de corupție au un grad de pericol social ridicat, deoarece aduc atingere prestigiului și credibilității serviciilor publice. În cazul medicilor, fapta este cu atât mai gravă, cu cât aceștia au datoria de a proteja demnitatea profesiei și a fiecărui pacient.

Soluția finală a fost una de echilibru:

Condamnarea la 3 ani de închisoare pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată (129 de acte materiale).

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare, cu obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității.

Achitarea pentru infracțiunea de fals intelectual. Instanța a considerat că eliberarea concediilor medicale cu nerespectarea normelor (retroactiv sau fără consultație prealabilă) constituie o contravenție, conform OUG 158/2005, și nu o infracțiune penală, faptei lipsindu-i gravitatea necesară pentru a intra în sfera ilicitului penal.

Aplicarea unor pedepse complementare pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale:

Interzicerea dreptului de a fi ales în funcții publice.

Interzicerea dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Interzicerea dreptului de a exercita profesia de medic, considerând că inculpatul a afectat grav prestigiul sistemului de sănătate.

Interesant este raționamentul instanței de a nu interzice dreptul de a alege, motivând, în acord cu jurisprudența CEDO, că natura infracțiunilor comise nu îl face pe inculpat nedemn de a-și exercita acest drept fundamental.

Doctrină: De ce este Medicul Funcționar Public și de ce "Donația" este Mită?

Apărarea a încercat să argumenteze că faptele nu ar constitui infracțiuni, însă instanța a demontat aceste apărări bazându-se pe o doctrină și o jurisprudență constante în materie.

Medicul din sistemul public este funcționar public: Instanța a invocat Decizia ÎCCJ nr. 26/2014, care a stabilit obligatoriu că medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească publică are calitatea de funcționar public în sensul legii penale (art. 175 Cod penal). Acest statut îi conferă drepturi, dar îi impune și obligații stricte, printre care interdicția de a solicita sau accepta daruri sau alte avantaje.

Dreptul pacientului de a oferi nu anulează interdicția medicului de a primi: Chiar dacă Legea drepturilor pacientului (nr. 46/2003) permite pacienților să ofere angajaților sau unității "plăți suplimentare sau donații", acest drept nu creează o imunitate pentru medic. Decizia ÎCCJ nr. 19/2015 a clarificat acest aspect, statuând că fapta medicului-funcționar public de a primi astfel de plăți nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege și, prin urmare, nu înlătură caracterul penal al faptei de luare de mită. Legea interzice explicit funcționarilor publici să primească avantaje în considerarea funcției lor, iar medicul din sistemul public nu face excepție.

Valoarea redusă a mitei este irelevantă: Curtea a respins argumentul că sumele mici (10, 20 sau 50 de lei) nu ar întruni elementele infracțiunii. În cazul luării de mită, legea nu impune un prag valoric. Infracțiunea există din momentul în care funcționarul public acceptă un folos necuvenit pentru a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Intenția directă a medicului a fost evidentă, neavând relevanță cuantumul sumelor.

Ce învățăm din această speță?

Decizia Curții de Apel este un studiu de caz esențial pentru înțelegerea modului în care justiția abordează corupția "măruntă", dar sistemică.

Toleranță zero pentru "plic": Orice sumă de bani sau bun, indiferent de valoare, primit de un medic din sistemul public pentru un act medical datorat este mită, nu "recunoștință" sau "donație". Linia este clar trasată de lege.

Haina albă nu oferă imunitate: Calitatea de medic nu plasează pe nimeni deasupra legii. Odată angajat în sistemul public, medicul devine subiect al legilor anticorupție, cu toate rigorile aferente.

Volumul faptelor definește periculozitatea: Deși fiecare act în parte părea minor, cele 129 de fapte în formă continuată au conturat imaginea unui fenomen periculos și au stat la baza unei condamnări penale, demonstrând că un tipar de conduită ilicită va fi sancționat ca atare.

Justiția penală face distincția între infracțiune și contravenție: Achitarea pentru fals intelectual arată că nu orice abatere de la normele profesionale este automat o infracțiune. Justiția analizează gradul de pericol social concret, putând încadra o faptă ca fiind o abatere administrativă (contravenție), cu consecințe juridice diferite.

Individualizarea este cheia: Pedeapsa cu suspendare, deși poate părea blândă, trebuie privită în contextul larg al criteriilor legale: lipsa antecedentelor, vârsta, posibilitatea de reeducare, dar și necesitatea unei reacții ferme a societății, materializată prin interdicția de a mai profesa, o sancțiune cu impact direct și sever asupra condamnatului.

În final, speța rămâne un avertisment puternic atât pentru corpul medical, cât și pentru pacienți, reafirmând că integritatea actului medical este o valoare socială fundamentală, apărată cu fermitate de legea penală.