Situația de Fapt

Cazul analizat de Curtea de Apel vizează doi inculpați, S.I.A. și S.I., trimiși în judecată pentru infracțiunile de mărturie mincinoasă ($ \text{art. 273 alin. 1 Cod penal}$ ), respectiv complicitate la mărturie mincinoasă ($ \text{art. 48 alin. 1 raportat la art. 273 alin. 1 Cod penal}$ ). Situația a izvorât dintr-un dosar civil în care inculpatul S.I. contesta o amendă contravențională. Pentru a-și susține cauza, S.I. l-a propus ca martor pe S.I.A., care a depus o declarație falsă, afirmând că a fost prezent la momentul faptei contravenționale (o depășire ilicită), deși dovezile au demonstrat ulterior contrariul – S.I.A. nu se afla în acea locație la data respectivă. Intenția a fost clară: inducerea în eroare a instanței civile pentru anularea procesului-verbal de contravenție. În primă instanță, ambii inculpați au fost condamnați, beneficiind de amânarea aplicării pedepsei, o soluție blândă având în vedere lipsa antecedentelor penale și faptul că mărturia mincinoasă nu a reușit să influențeze decizia instanței civile. Ulterior, în calea de atac, situația a luat o turnură neașteptată: inculpatul S.I.A. a decedat, fapt ce a condus la încetarea procesului penal față de acesta. Inculpatul S.I. a contestat hotărârea, invocând lipsa faptei, argumentând că subiectul activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă trebuie să aibă calitatea de martor (ori el era parte în dosar), și invocând incidența cauzei de nepedepsire ($ \text{art. 273 alin. 3 Cod penal}$ ), argumentând că mărturia nu a produs efecte sau a fost retrasă.

Ce învățăm din această speță?

Această speță complexă ne oferă mai multe învățăminte esențiale din perspectiva dreptului penal și procesual penal: 1. Diferența dintre martor și parte: Infracțiunea de mărturie mincinoasă ($ \text{art. 273 alin. 1 Cod penal}$ ) are un subiect activ calificat, adică doar persoana care depune mărturie în calitate de martor poate fi autor. O parte într-un proces nu poate comite această infracțiune în calitate de autor, însă poate fi complice. 2. Importanța efectului mărturiei mincinoase: Potrivit $ \text{art. 273 alin. 3 Cod penal}$ , autorul mărturiei mincinoase nu se pedepsește dacă își retrage mărturia înainte ca hotărârea să se pronunțe *ca urmare a mărturiei mincinoase*. Curtea subliniază că această cauză de nepedepsire este de strictă interpretare și nu se aplică automat dacă mărturia este ineficientă din alte motive, cum ar fi renunțarea la judecată în civil sau tardivitatea exercitării căilor de atac. 3. Nuanele complicității: Speța demonstrează că nu este necesară o influențare directă sau o instigare explicită pentru a constitui complicitate. Simplul fapt de a furniza datele unui martor mincinos și de a-l propune pe acesta pentru audiere, cunoscând intenția sa de a depune o declarație falsă, este suficient pentru a reține elementele complicității la mărturie mincinoasă. 4. Criterii de individualizare a pedepsei: Onestitatea (sinceritatea sau nesinceritatea) inculpaților în timpul procesului, lipsa antecedentelor penale și contextul comiterii faptei sunt aspecte relevante în individualizarea judiciară a sancțiunii. 5. Impactul decesului asupra procesului penal: Decesul inculpatului conduce la încetarea procesului penal în ceea ce-l privește, un aspect fundamental al dreptului procesual penal care stinge acțiunea penală.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de $ \text{art. 74 Cod penal}$ . În cazul inculpatului S.I.A., s-a reținut nesinceritatea sa pe parcursul procesului, dar și lipsa antecedentelor penale și faptul că mărturia sa nu a reușit să inducă în eroare instanța civilă, aceasta din urmă fiind considerată o circumstanță atenuantă judiciară. Pentru inculpatul S.I., instanța a apreciat sinceritatea acestuia, lipsa antecedentelor penale, dorința de a-și ajuta (chiar și prin mijloace ilicite) colegul, precum și faptul că fapta sa nu a condus la inducerea în eroare a instanței civile, fapt ce a constituit de asemenea o circumstanță atenuantă judiciară. Un element esențial de individualizare la nivelul căii de atac l-a constituit decesul inculpatului S.I.A., survenit pe parcursul judecării apelului. Această împrejurare a determinat Curtea să înceteze procesul penal față de inculpatul apelant pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, conform $ \text{art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală}$ .

Doctrina

Doctrina penală, confirmată și de practica judiciară constantă, subliniază că infracțiunea de mărturie mincinoasă, în varianta sa simplă ($ \text{alin. 1}$ ), are un subiect activ calificat: doar persoana care depune mărturie în calitate de martor poate fi autorul faptei. În speța de față, s-a argumentat că inculpatul S.I. nu a avut calitatea de martor în dosarul civil, fiind parte în proces, ceea ce ar fi exclus calitatea sa de autor direct al infracțiunii de mărturie mincinoasă, dar nu și pe cea de complice, având în vedere implicarea sa în facilitarea mărturiei false. Un alt punct crucial de doctrină vizează cauza de nepedepsire reglementată de $ \text{art. 273 alin. 3 Cod penal}$ . Această dispoziție prevede că autorul nu se pedepsește dacă își retrage mărturia, în cauze penale înainte de anumite momente procesuale, sau în alte cauze (cum ar fi cea civilă din speță) *înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase*. Curtea a reținut în mod explicit caracterul de strictă interpretare al acestei norme. S-a argumentat că retragerea mărturiei survenită după pronunțarea unei hotărâri definitive (prin neexercitarea în termen a căilor de atac) nu se încadrează în prevederile $ \text{art. 273 alin. 3}$ . De asemenea, s-a subliniat că ineficiența mărturiei din alte cauze (precum renunțarea la judecată), care nu are legătură directă cu o *retragere a mărturiei*, nu echivalează cu îndeplinirea condițiilor cauzei de nepedepsire. În privința complicității ($ \text{art. 48 alin. 1 Cod penal}$ ), aceasta presupune ca o persoană, cu intenție, să înlesnească sau să ajute în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. În speță, s-a considerat că furnizarea datelor de stare civilă ale 'martorului' și solicitarea audierii acestuia de către instanță au constituit acte de complicitate la mărturia mincinoasă, demonstrând intenția de a sprijini comiterea infracțiunii.