O decizie a Curții de Apel Brașov din 2020 aruncă o lumină esențială asupra uneia dintre cele mai delicate distincții din dreptul penal românesc: diferența dintre o pluralitate de infractori care acționează împreună ocazional și un „grup infracțional organizat”. Analizând cazul unui grup specializat în furturi de țigări, instanțele au navigat prin complexitatea probatoriului și a conduitei inculpaților pentru a oferi o soluție nuanțată, care servește drept studiu de caz valoros atât pentru practicieni, cât și pentru publicul larg.

Denumirea Speței Analizate

Decizie nr. 481/2020 din 18-aug-2020, Curtea de Apel Brașov, având ca obiect principal judecarea acuzațiilor de constituire a unui grup infracțional organizat (art. 367 Noul Cod Penal) și de furt calificat în formă continuată.

Individualizarea: Dincolo de Fapte, Omul și Circumstanțele

În procesul de stabilire a pedepselor, instanța de fond, a cărei decizie a fost în mare parte menținută de Curtea de Apel, a efectuat o radiografie amănunțită a periculozității inculpaților și a gravității faptelor. Această analiză, cunoscută în drept ca individualizarea pedepsei, este crucială pentru a înțelege de ce unii inculpați au primit pedepse cu executare în regim de detenție, în timp ce altul a beneficiat de clemență.

Instanța a reținut următoarele elemente-cheie:

Modus Operandi Sofisticat: Deși prejudiciile individuale au fost considerate „medii”, pericolul social a fost amplificat de modul de operare. Inculpații nu erau simpli hoți de ocazie. Ei acționau:

În mod organizat: Minim doi participanți la fiecare lovitură.

Cu premeditare: Pe timp de noapte, mascați cu cagule și mănuși pentru a nu lăsa urme.

Cu măsuri de contra-filaj: Utilizau mașini cu numere de înmatriculare demontate sau acoperite și își lăsau telefoanele mobile acasă pentru a evita localizarea.

Istoricul Infracțional: Trecutul inculpaților a cântărit greu. Doi dintre aceștia, S.L.C. și R.A.I., se aflau în stare de recidivă, ceea ce a atras un regim de sancționare mai aspru. Un alt inculpat, G.D.D., deși fără recidivă, avea antecedente penale, demonstrând o înclinație spre comiterea de infracțiuni.

Atitudinea în Instanță: Lipsa de sinceritate a fost un factor agravant. Inculpații au recunoscut faptele doar atunci când au fost confruntați cu probe pe care le-au considerat „de necombătut”. Această atitudine a demonstrat o lipsă de regret și o subestimare a actului de justiție.

Perseverența Infracțională: Un aspect șocant relevat de instanță a fost faptul că unii dintre inculpați au continuat să comită infracțiuni chiar și după ce a fost începută urmărirea penală împotriva lor și în timp ce se aflau sub măsuri preventive. Acest comportament a fost un indicator clar al unui risc ridicat de reiterare a comportamentului infracțional și a justificat pe deplin regimul de detenție.

Doctrina: Când Devine o Gașcă un „Grup Infracțional Organizat”?

Piesa centrală a acestui dosar este acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat. Aici, instanța a apelat la doctrină pentru a trasa granița dintre o pluralitate ocazională (mai mulți oameni care comit o infracțiune împreună) și o pluralitate constituită (un grup organizat).

Fragmentul de doctrină citat în hotărâre este lămuritor:

„Grupul infracțional organizat nu este o societate comercială care se constituie pe baza unui act constitutiv, are un statut, este condusă de o adunare generală sau alte organe stabilite statutar, etc., în cele mai multe cazuri fiind asocieri informale care se bucură de o organizare şi o structurare relative, cu o repartizare aproximativă.”

Cu alte cuvinte, legea nu cere ca un grup infracțional să aibă o structură ierarhică rigidă, un manifest sau un regulament intern scris. Elementele esențiale sunt:

Structura: Chiar și una relativă, cu roluri aproximative (lideri, executanți).

Continuitatea: Grupul nu se formează pentru o singură lovitură, ci are în scop comiterea mai multor infracțiuni pe o perioadă de timp.

Scopul Comun: Toți membrii acționează pentru a atinge obiectivul infracțional al grupului.

În acest caz, planificarea repetată, specializarea pe un anumit tip de bun (țigări) și măsurile de precauție constante au convins instanța că nu era vorba de o coincidență, ci de o asociere structurată, care îndeplinea criteriile legale ale unui grup infracțional organizat.

Ce Învățăm din Speță? Lecții din Sala de Judecată

Dovada Aderării este Individuală: Chiar dacă existența grupului a fost dovedită, apartenența fiecărui membru trebuie probată individual. Acesta este motivul pentru care inculpatul L.A.V. a avut un parcurs diferit. În apel, instanța i-a schimbat temeiul achitării pentru infracțiunea de aderare la grup din art. 16 alin. 1 lit. a C.proc.pen. („fapta nu există”) în art. 16 alin. 1 lit. b („fapta nu este prevăzută de legea penală sau nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege”). Această nuanță tehnică sugerează că, deși a comis fapte alături de membri ai grupului, probatoriul nu a fost suficient de solid pentru a demonstra consimțământul său conștient de a adera la structura organizată, cu toate implicațiile sale.

Oportunitatea Reintegrării: Cazul inculpatului L.A.V. arată și o altă față a justiției. Deși inițial condamnat la închisoare cu executare (în parte și pentru că nu și-a exprimat acordul de a presta muncă în folosul comunității), în apel, pedeapsa sa de 1 an și 8 luni a fost suspendată sub supraveghere. I s-a impus obligația de a presta 100 de zile de muncă neremunerată și de a urma un program de reintegrare socială. Aceasta demonstrează că, atunci când periculozitatea unui inculpat este evaluată ca fiind mai redusă și există potențial de îndreptare, sistemul judiciar poate opta pentru reabilitare în locul detenției.

Consecințele Atitudinii Procesuale: Perseverența în a nega evidența și sfidarea măsurilor preventive au avut un cost direct pentru inculpații principali. Aceste elemente nu doar că au consolidat convingerea instanței cu privire la vinovăția lor, dar au justificat pe deplin menținerea stării de arest și aplicarea unor pedepse cu executare efectivă.

În concluzie, Decizia nr. 481/2020 a Curții de Apel Brașov este mai mult decât o simplă condamnare a unor hoți. Este o demonstrație practică a modului în care justiția penală analizează complexitatea relațiilor infracționale, diferențiind între participanți pe baza rolului, a conduitei și a potențialului de îndreptare, și reafirmând că eticheta de „grup infracțional organizat” se bazează pe o analiză a structurii și a continuității, nu pe formalități de tip corporatist.