Limita fină dintre vătămare și tentativă de omor: O analiză esențială a intenției, prin prisma Deciziei 225/2011 a Curții de Apel Cluj
Situația de Fapt
La data de 2 septembrie 2009, la Punctul de lucru subtraversare nr.107 al „autostrăzii Bechtel”, situat în câmp, între localitățile Câmpia Turzii și Călărași, jud. Cluj, inculpații C____ V_____, S_____ M_____ și S____ A_____-P____ au aplicat lovituri de mare intensitate cu obiecte contondente (un picior de scaun și partea metalică a unei furci) în zona capului și a spatelui părții vătămate H______ L____. Aceste leziuni au pus viața victimei în primejdie, fapta fiind încadrată ca tentativă la omor. De asemenea, inculpatul D____ N______ a aplicat o lovitură puternică cu partea metalică a furcii în creştetul capului părții vătămate B____ L_____, cauzându-i leziuni corporale. Instanța a reținut că S____ A_____-P____ avea antecedente penale pentru furt calificat, fiind sub incidența recidivei.
Ce învățăm din această speță?
Această speță subliniază o lecție fundamentală în dreptul penal: distincția dintre tentativă la omor și vătămare corporală gravă nu se bazează prioritar pe rezultatul imediat (numărul de zile de îngrijiri medicale), ci pe intenția agresorului. Elementele determinante sunt tipul obiectului folosit, zona corpului vizată și intensitatea loviturii aplicate. Cazul demonstrează că, dacă inculpații au prevăzut moartea victimei ca un rezultat posibil al acțiunilor lor violente, se reține intenția de omor, chiar dacă victima supraviețuiește. De asemenea, învățăm importanța individualizării judiciare a pedepselor, luând în considerare nu doar gravitatea faptei, ci și circumstanțele comiterii și profilul personal al inculpaților.
Individualizarea Pedepsei
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului D____ N______, tribunalul a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat, al infracțiunii săvârșite, atitudinea nesinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, precum și faptul că inculpatul (persoană în vârstă de 36 de ani, angajat ca paznic, căsătorit și având doi copii minori în întreținere) nu poseda antecedente penale. În consecință, s-a considerat că o pedeapsă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. va contribui la reeducarea sa. De asemenea, s-a dispus deducerea timpului reținerii preventive și prelevarea de probe biologice de la toți inculpații, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Doctrina
Practica și doctrina în materie penală au apreciat în unanimitate că, pentru a face distincția între tentativa de omor și vătămarea corporală gravă, este esențial să se stabilească intenția cu care agresorul a acționat. Numărul de zile de îngrijiri medicale este considerat un indiciu secundar. Elementele determinante în stabilirea intenției de ucidere includ: obiectul folosit în agresiune, partea corpului vizată de lovituri și intensitatea acestora. În speța de față, din coroborarea probelor administrate, a rezultat fără dubiu că inculpații au prevăzut moartea victimei ca rezultat posibil al acțiunii de lovire, ceea ce a făcut ca solicitarea de schimbare a încadrării juridice să fie neîntemeiată. Soluția pronunțată sub aspectul individualizării pedepselor a fost, de asemenea, considerată legală și temeinică, având în vedere valorile sociale protejate, împrejurările faptei și persoana inculpaților.
Ai o problemă juridică similară?
Către pagina principală