Ce învățăm din această speță?

Ce învățăm din speță: Această decizie subliniază importanța unei analize nuanțate a legii penale mai favorabile (art. 5 Cod Penal), care depășește simpla comparare a limitelor de pedeapsă. Instanța a demonstrat că trebuie luate în considerare și efectele concrete ale circumstanțelor atenuante și, mai ales, modalitățile de executare a pedepselor. Suspendarea condiționată din vechiul Cod Penal (fără obligații suplimentare și cu reabilitare de drept) a fost considerată mai avantajoasă decât suspendarea sub supraveghere din Noul Cod Penal. De asemenea, speța evidențiază rigorile stabilirii daunelor morale, care trebuie să reflecte suferințe reale și să nu ducă la îmbogățire nejustificată, precum și influența culpei comune a inculpatului și a părții civile asupra pedepsei și despăgubirilor.

Individualizarea Pedepsei

Individualizare: Instanța de fond a individualizat pedeapsa ținând cont de: limitele de pedeapsă (6 luni-5 ani închisoare sau amendă), gradul de pericol social al faptei (relativ ridicat, 60-65 zile îngrijiri), modul de săvârșire (agresiune directă), absența antecedentelor penale și conduita inculpatului (a recunoscut, dar a invocat legitima apărare). Pedeapsa inițială a fost de 1 an și 6 luni de închisoare cu suspendare sub supraveghere.

Doctrina

Doctrină și aplicare: Aspectul central al speței este aplicarea principiului legii penale mai favorabile (art. 5 Cod Penal). Instanța de apel a reevaluat decizia, comparând Codul Penal din 1969 (art. 182, 2-7 ani închisoare pentru vătămare corporală gravă) cu Noul Cod Penal (art. 193, 6 luni-5 ani sau amendă). Deși limitele NCP păreau mai mici, instanța de apel a considerat CP 1969 mai favorabil datorită a două argumente cheie: (1) Efectele circumstanțelor atenuante: Art. 76 alin. 1 lit. d CP 1969 permitea reducerea pedepsei până la minimul general (6 luni închisoare prin reținerea provocării, art. 73 alin. 1 lit. b CP 1969), în timp ce NCP prevede o reducere fixă de o treime. (2) Efectele suspendării executării pedepsei: Art. 81 CP 1969 (suspendarea condiționată) a fost considerat superior art. 91 NCP (suspendarea sub supraveghere), deoarece vechea reglementare nu impunea obligații suplimentare inculpatului și prevedea reabilitarea de drept după expirarea termenului de încercare, fără să se fi săvârșit o altă infracțiune. Astfel, Curtea de Apel a aplicat legea veche pentru pedeapsă (6 luni închisoare) și pentru pedepsele accesorii și complementare (conform art. 12 din Legea nr. 187/2012).