Situația de Fapt

Speța vizează activitatea infracțională a inculpatei G____ A__, administrator al SC L______ ___________ Perişoru, în perioada 20.07.2015-30.09.2016. Aceasta a fost acuzată de evaziune fiscală prin două modalități: ascunderea sursei impozabile (achiziții de deșeuri de la persoane fizice fără reținere, declarare și plată de impozite și contribuții) și înregistrarea de facturi fictive. Aceste fapte au generat un prejudiciu total considerabil bugetului de stat, în cuantum de 515.532 lei, compus din impozit pe venit, contribuții, TVA și impozit pe profit. De asemenea, inculpata a fost trimisă în judecată și pentru spălare de bani, sub acuzația că ar fi disimulat proveniența ilicită a sumelor obținute din evaziune prin crearea unei aparențe de plăți către furnizori, banii fiind ulterior reintroduși în circuite comerciale.

Ce învățăm din această speță?

Această decizie subliniază două aspecte esențiale pentru practicienii dreptului și pentru mediul de afaceri. În primul rând, în privința evaziunii fiscale, Curtea de Apel clarifică interpretarea Deciziei nr. 25/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Se reține că acțiunile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 241/2005, chiar și atunci când vizează aceeași societate comercială, constituie o infracțiune unică cu conținut alternativ, și nu două infracțiuni distincte aflate în concurs. Această reîncadrare juridică are implicații semnificative asupra pedepsei aplicate și asupra principiilor de aplicare a legii penale. În al doilea rând, în ceea ce privește relația dintre evaziunea fiscală și spălarea banilor, instanța reconfirmă principiul că aceste două infracțiuni nu pot fi săvârșite în concurs ideal de către același autor (cel care comite infracțiunea-predicat), dacă fapta de spălare a banilor nu este suficient individualizată față de circuitul financiar inerent evaziunii fiscale. Se reiterează necesitatea unei individualizări clare a elementelor constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor pentru a o distinge de infracțiunea-predicat, evitându-se o dublă incriminare pentru același flux financiar ilicit.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei G____ A__, instanța a luat în considerare o serie de elemente esențiale. Pe de o parte, au fost avute în vedere gravitatea faptelor, modul și împrejurările comiterii infracțiunilor, precum și valoarea ridicată și nerecuperată a prejudiciului cauzat bugetului de stat, un aspect ce a cântărit greu în balanța judiciară. Pe de altă parte, au fost considerate și aspectele favorabile inculpatei, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, vârsta sa și faptul că infracțiunile au fost comise pe parcursul unei rezoluții infracționale unice. În ciuda acestor circumstanțe, și a atitudinii de nerecunoaștere a faptelor manifestată pe parcursul procesului penal, Curtea de Apel a menținut soluția de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 3 ani, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin această modalitate de executare, în acord cu dispozițiile Codului Penal.

Doctrina

Din perspectiva doctrinei juridice, speța readuce în prim-plan dezbaterea complexă privind distincția și interconexiunea dintre infracțiunile de evaziune fiscală și spălarea banilor. O opinie doctrinară susține că retragerea unor sume de bani sub pretextul achitării unor furnizori, cu scopul de a le reintroduce ulterior în alte circuite economice, poate constitui o tipologie de spălare a banilor. Acest proces de stratificare și îndepărtare a banilor de la sursa lor ilicită are ca finalitate punerea lor la dispoziția autorului infracțiunii, integrându-i în circuitul economic legal. Se argumentează că, în contrast cu evaziunea fiscală care urmărește un folos material direct prin neplata taxelor, spălarea banilor poate fi o infracțiune de pericol, nefiind obligatoriu să producă un prejudiciu material, ci având ca scop disimularea originii ilicite a bunurilor. Această abordare subliniază că nu există o suprapunere obligatorie între obiectul material sau scopul urmărit de cele două infracțiuni, consolidând argumentul pentru tratarea lor ca fapte distincte, atunci când elementele constitutive ale spălării banilor sunt suficient individualizate.