Situația de Fapt

La data de 22 octombrie 2012, în jurul orei 22:40, inculpatul M_____ D______ a fost surprins conducând un autoturism pe o stradă din București, având o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,55 g‰. La momentul prelevării probelor biologice, alcoolemia a fost de 1,40 g‰ (proba I, recoltată la 23:40) și 1,25 g‰ (proba II, recoltată la 00:40). Fapta a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. Din punct de vedere obiectiv, această infracțiune este una de pericol, generând o stare de pericol pentru participanții la traficul rutier. Sub aspect subiectiv, instanța a reținut forma de vinovăție a intenției indirecte, inculpatul prevăzând și acceptând rezultatul stării de pericol.

Ce învățăm din această speță?

Această speță subliniază mai multe principii fundamentale ale dreptului penal și ale practicii judiciare: 1. Gravitatea infracțiunii de conducere sub influența alcoolului: Se reconfirmă caracterul de infracțiune de pericol al acesteia, alcoolemia ridicată fiind un factor esențial în stabilirea gravității faptei. Siguranța circulației rutiere și a participanților la trafic este primordială. 2. Importanța individualizării pedepsei: Instanțele trebuie să ia în considerare un cumul de factori – de la gradul de pericol social al faptei și consecințele acesteia (chiar și un accident rutier cu potențial de victime), până la circumstanțele personale ale inculpatului, precum lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și recunoașterea vinovăției. Aceste elemente pot duce la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. 3. Principiul 'Mitior Lex' și aplicarea legii penale mai favorabile: Speța este un exemplu elocvent al modului în care se aplică legea penală mai favorabilă în timp. Conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, este interzisă combinarea dispozițiilor din legi succesive; se aplică integral fie o lege, fie alta. În acest caz, deși noul Cod Penal prevedea și pedeapsa amenzii, Codul Penal din 1969 a fost considerat mai favorabil din perspectiva modalității de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei. 4. Scopurile pedepsei: Hotărârea reiterează că pedeapsa are un caracter strict personal, vizând reeducarea infractorului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, funcționalitatea ei depinzând de corespondența cu particularitățile persoanei infractorului. 5. Pedepsele accesorii: Chiar și în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei principale, instanța poate dispune suspendarea pedepselor accesorii, cum ar fi interzicerea unor drepturi, pe durata termenului de încercare, în raport cu natura faptei comise și cu jurisprudența CEDO.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a aplicat criteriile prevăzute de art. 74 NCP și art. 396 alin. 10 NCPP, beneficiind inculpatul de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă datorită recunoașterii vinovăției. S-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, consecințele (cauzarea unui accident rutier cu potențial de victime), dar și circumstanțe favorabile: lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră. Acestea din urmă au fost apreciate ca circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 alin. 1 lit. a VCP, permițând aplicarea unei pedepse sub minimul special, în baza art. 76 alin. 1 lit. d VCP. Astfel, inculpatul M_____ D______ a fost condamnat la 6 luni închisoare. Instanța a considerat acest cuantum adecvat scopurilor de reeducare și prevenire. În plus, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b C.pen. (dreptul de a fi ales în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), aceste pedepse accesorii fiind proporționale cu gravitatea faptei. Având în vedere cumulul condițiilor legale (cuantumul pedepsei, lipsa antecedentelor), s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare, conform art. 81 VCP. Pe durata acestei suspendări, s-a suspendat și pedeapsa accesorie. Curtea de Apel a menținut această individualizare, respingând apelul inculpatului de a aplica pedeapsa cu amendă, argumentând că alcoolemia extrem de ridicată (1,55 g‰ teoretică, 1,40 g‰ și 1,25 g‰ la prelevare) justifică menținerea pedepsei cu închisoarea, chiar dacă suspendată.

Doctrina

În vederea stabilirii și aplicării legii penale mai favorabile, atât doctrina penală, cât și practica judiciară au conturat criterii precise. Acestea vizează condițiile de tragere la răspundere penală și regimul sancționator, aplicându-se integral toate instituțiile de drept penal incidente într-o cauză, fără a permite combinarea dispozițiilor mai favorabile din legi succesive. Astfel, legea penală identificată ca fiind mai favorabilă se aplică cu toate dispozițiile pe care le cuprinde, chiar dacă unele sunt mai aspre decât în cealaltă lege. Această abordare este susținută și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, care a statuat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Această decizie este definitivă și general obligatorie. În speța analizată, având în vedere principiul fundamental de drept "mitior lex" (legea mai blândă), Curtea a constatat că legea penală mai favorabilă a fost Codul Penal din anul 1969. Chiar dacă pentru infracțiunea de conducere sub influența alcoolului (art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, corespondent art. 336 alin. 1 Cod penal nou) limitele de pedeapsă erau similare (1-5 ani închisoare), noul Cod Penal prevedea alternativ și pedeapsa amenzii. Cu toate acestea, din perspectiva modalității de executare a pedepsei – suspendarea condiționată a executării, prevăzută de art. 81 și urm. din Codul Penal din 1969 – această lege a fost considerată mai favorabilă, în raport cu prevederile art. 83 și urm. Cod penal nou (amânarea aplicării pedepsei) și art. 91 și urm. Cod penal nou (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere), care impun obligații suplimentare inculpatului și au efecte diferite.