Situația de Fapt

La jumătatea lunii aprilie 2015, inculpatul V______ M_____, vecin cu minora V_____ M____ M______, în vârstă de 8 ani, a pătruns în apartamentul acesteia situat în ________________________-40, _______________, în timp ce minora se afla singură. Inculpatul a mângâiat-o în zona intimă și a sărutat-o, acțiunile sale fiind întrerupte de sosirea fiului său, în vârstă de 9 ani. Fapta a fost calificată drept infracțiunea de corupere sexuală a minorilor.

Ce învățăm din această speță?

Din această speță de o gravitate deosebită, învățăm despre importanța fundamentală a protecției minorilor și despre reacția fermă a sistemului de justiție în fața unor infracțiuni care atentează la integritatea și dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Cazul subliniază modul în care instanțele, în ciuda faptului că inculpatul a recunoscut fapta și a beneficiat de o procedură simplificată (ceea ce a dus la reducerea limitelor de pedeapsă), iau în considerare pericolul social ridicat al unor astfel de acte, vârsta fragedă a victimei și consecințele psihologice devastatoare. Vedem, de asemenea, cât de esențială este evaluarea psihologică a victimei, care a relevat traume profunde și sechele post-traumatice ce afectează viața școlară și socială. Aspectul individualizării pedepsei este crucial, arătând că justiția echilibrează circumstanțele atenuante (recunoașterea faptei, lipsa antecedentelor penale, existența unui loc de muncă) cu gravitatea concretă a faptei. Decizia Curții de Apel, de a reduce cuantumul pedepsei dar de a menține executarea în regim de detenție, demonstrează că principiul proporționalității este respectat, fără a compromite funcția punitivă și preventivă a pedepsei, mai ales când este vorba de abuzuri asupra copiilor. Un alt aspect relevant este abordarea laturii civile, unde instanța a acordat daune morale semnificative, recunoscând suferința victimei și subliniind rolul compensatoriu și, totodată, punitiv al acestora pentru autorul faptei.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de limitele reduse cu o treime ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 C.p.p. (procedura recunoașterii învinuirii). Factorii agravanți includ natura și gradul de pericol social ridicat al faptei, vârsta fragedă a persoanei vătămate (8 ani) și modalitatea de săvârșire. De asemenea, a fost considerată urmarea faptei, evidențiată prin evaluarea psihologică efectuată de DGASPC Sector 5, care a confirmat trauma psihică și sechelele post-traumatice. Pe de altă parte, instanța a luat în considerare și elemente favorabile inculpatului: lipsa antecedentelor penale, recunoașterea și regretul faptei, faptul că era angajat (agent de pază) și era căsătorit, având un copil minor. Inițial, Judecătoria Sector 5 București l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare. Ulterior, Curtea de Apel, analizând apelul inculpatului, a apreciat că individualizarea pedepsei a fost greșită doar sub aspectul cuantumului. Curtea a menținut constatarea corectă a situației de fapt și a vinovăției, dar a redus pedeapsa la 2 ani închisoare cu executare prin privare de libertate, considerând că această durată realizează o justă individualizare în raport cu gravitatea concretă a faptei și periculozitatea autorului, reținând totodată și circumstanțele favorabile ale inculpatului (prima încălcare a legii, recunoaștere, regret, situație familială și profesională). Curtea a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive (de la 15.07.2015 la zi).

Doctrina

Fapta inculpatului de a pătrunde în locuința minorei și de a o atinge în zona intimă, respectiv de a o săruta, a fost corect încadrată juridic ca infracțiunea de corupere sexuală a minorilor, prevăzută și pedepsită de **art. 221 alin. 1 din Codul penal. Această infracțiune protejează libertatea și integritatea sexuală a minorului, fiind incriminată orice acțiune de natură sexuală, în afara relațiilor sexuale propriu-zise, care se realizează cu un minor, prin profitarea de vulnerabilitatea acestuia. La individualizarea pedepsei, instanțele au aplicat principiile prevăzute de art. 74 alin. 1 din Codul penal, care impun evaluarea gravității infracțiunii și a periculozității infractorului prin prisma unor criterii precum împrejurările și modul de comitere, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului, motivele, antecedentele penale, conduita post-faptă și datele personale ale infractorului. A fost aplicat și art. 396 alin. 10 C.p.p., care permite reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii învinuirii. Pe latura civilă, instanța a constatat existența unui prejudiciu moral semnificativ, constituit din trauma psihică și sechelele post-traumatice suferite de victimă. În baza art. 397 C.p.p. și art. 1349 și urm. din Codul civil (privind răspunderea civilă delictuală), instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, conform art. 1385 alin. 1 C. civ**. Aceste daune au atât un rol compensatoriu pentru victimă, cât și un rol punitiv și preventiv pentru autorul faptei. S-a dispus, de asemenea, instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei de 5000 lei, pentru acoperirea despăgubirilor civile. Speța subliniază rigoarea aplicării legii penale în cazurile de agresiune asupra minorilor și importanța compensației victimelor, conform legislației civile și penale.