Situația de Fapt

Cazul analizat privește un inculpat judecat pentru o faptă ce a condus la decesul victimei. În faza de cameră preliminară, inculpatul a recunoscut fapta pentru care era cercetat. Agresiunea s-a produs într-un loc public, iar victima se afla într-o stare avansată de ebrietate. Inculpatul a susținut că ar fi fost provocat verbal de victimă, însă această afirmație nu a fost probată de depozițiile martorilor, iar instanța a considerat-o irelevantă, raportat la starea de ebrietate a persoanei vătămate.

Ce învățăm din această speță?

Această decizie subliniază mai multe principii fundamentale ale dreptului penal românesc. În primul rând, ea clarifică faptul că o simplă provocare verbală, mai ales din partea unei persoane aflate sub influența alcoolului, nu poate fi considerată o circumstanță atenuantă în cazul infracțiunilor grave. În al doilea rând, se face o distincție esențială între atacul material și cel verbal, subliniind că doar un atac material poate fundamenta o legitimă apărare. De asemenea, decizia explică conceptul de „căință activă”, care presupune eforturi concrete ale infractorului pentru a diminua consecințele faptei, și nu doar pasivitatea de a nu fugi de la locul faptei. Un alt aspect important este relevanța antecedentelor penale și a periculozității infractorului în procesul de individualizare a pedepsei, arătând că istoricul infracțional poate influența semnificativ cuantumul pedepsei, chiar și în prezența recunoașterii faptei. În plus, circumstanțele comiterii faptei (loc public, victimă vulnerabilă) pot agrava percepția socială a pericolului faptei.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 din Codul penal, incluzând împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată și gravitatea rezultatului. Un factor determinant în stabilirea sentinței a fost istoricul infracțional al inculpatului, acesta fiind anterior condamnat pentru furt în Marea Britanie și expulzat din Danemarca și Suedia pentru furturi comise cu violență sau cu ajutorul armelor. Deși inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, conform art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală (datorită recunoașterii faptei), i s-a aplicat o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, pe o durată de 1 an. Această pedeapsă, orientată spre minimul special redus, a fost considerată corespunzătoare periculozității inculpatului și circumstanțelor agravante ale faptei, precum comiterea într-un loc public asupra unei victime în stare de ebrietate.

Doctrina

Analiza circumstanțelor atenuante a reprezentat un pilon central al deciziei. În ceea ce privește provocarea (art. 75 alin. 1 lit. a C.pen.), instanța a respins această excepție, chiar și în ipoteza în care insultele invocate de inculpat ar fi fost dovedite. S-a argumentat, conform doctrinei și practicii judiciare constante, că injuriile sau amenințările provenind de la o persoană aflată într-o stare avansată de ebrietate nu pot fi considerate acte de provocare, deoarece o astfel de persoană își pierde controlul asupra limbajului, iar expresiile folosite în aceste condiții nu pot crea o stare de tulburare semnificativă. Referitor la circumstanța atenuantă a apărării disproporționate (art. 75 alin. 1 lit. b C.pen.), s-a reiterat că un 'atac' în sensul art. 19 C.pen. (legitima apărare) trebuie să fie material, și nu un simplu atac verbal. În fine, instanța a examinat și circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. 2 C.pen. S-a respins invocarea 'căinței active' (art. 75 alin. 2 lit. a C.pen.), specificându-se că aceasta presupune eforturi concrete pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, nu doar simplul fapt de a nu fugi de la locul faptei. De asemenea, nu s-au identificat alte împrejurări (art. 75 alin. 2 lit. b C.pen.) care să diminueze gravitatea faptei sau periculozitatea infractorului, dimpotrivă, modul și locul comiterii faptei (loc public, victimă vulnerabilă) au subliniat un grad ridicat de pericol social.