Situația de Fapt

Cazul analizat prin Decizia nr. 757/2020 a Curții de Apel Iași scoate în evidență o serie de incidente grave de tulburare a ordinii și liniștii publice, petrecute în anii 2015 și 2017 în incinta și pe terasa unui disco-bar din județul Iași. Situația în fapt descrie acțiunile concertate ale mai multor inculpați – D___-B_______ B_____, C________ C_______, D______ D____ D_______, B___ B_______ L________, E___ E_______ E________ și A_____ A____ A_____ – care au provocat scandaluri publice prin adresarea de injurii, amenințări și cuvinte pornografice, agresând fizic diverse persoane (B_______ O_______, R_______ I____ C_________ și R_______ Ș_____) și utilizând obiecte periculoase precum o bâtă, un spray lacrimogen și o furcă. Aceste fapte au dus la tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice, la provocarea de teamă și indignare în rândul a zeci de tineri prezenți și chiar la întreruperea activității localului. Inculpatul C________ C_______ se afla în stare de recidivă post-condamnatorie, având antecedente pentru furt calificat și tâlhărie, fiind liberat condiționat cu puțin timp înainte de comiterea noilor infracțiuni. Instanța de fond a reținut că faptele au fost comise cu intenție directă și că legătura de cauzalitate a fost evidentă, considerând de asemenea aplicabile circumstanțe agravante specifice (art. 77 lit. a și d Cod penal) pentru unii dintre inculpați, datorită comiterii faptelor în grup și împreună cu minori.

Ce învățăm din această speță?

Principala învățătură desprinsă din această speță este importanța fundamentală a respectării garanțiilor procedurale în procesul penal, în special a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității. Decizia subliniază că încadrarea juridică a faptelor nu poate fi modificată ulterior pronunțării unei sentințe și a întocmirii minutei printr-o simplă încheiere de îndreptare a erorilor materiale. O astfel de procedură, care adaugă circumstanțe agravante (cum ar fi comiterea faptelor împreună cu minori) fără a repune cauza pe rol și a oferi părților posibilitatea de a-și pregăti și susține apărarea, constituie o vătămare procesuală gravă. Chiar dacă intenția inițială a fost de a corecta o omisiune, modalitatea aleasă a subminat dreptul inculpaților la un proces echitabil, încălcând prevederi esențiale ale Codului de Procedură Penală și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. Această hotărâre judecătorească reconfirmă că forma, în drept, nu este doar un detaliu, ci o garanție esențială a unei justiții corecte și echitabile.

Individualizarea Pedepsei

În individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal. S-a ținut cont de gradul ridicat de intensitate al faptelor, de acțiunea concertată a inculpaților în grup, de consecințele grave (indignarea publicului, închiderea localului, agresarea fizică a victimelor) și de antecedentele penale ale unora dintre ei. Pentru inculpații fără antecedente penale (D___-B_______ B_____, E___ E_______ E________ și A_____ A____ A_____), instanța a optat pentru pedeapsa amenzii penale, stabilind un cuantum raportat la contribuția fiecăruia. În cazul inculpatului D______ D____ D_______, având antecedente penale și un comportament agresiv constant, s-a dispus o pedeapsă cu închisoarea de 1 an și 4 luni, însă cu amânarea aplicării pedepsei sub supraveghere, dată fiind vârsta tânără, situația familială și posibilitățile de îndreptare. Cel mai sever a fost tratat inculpatul C________ C_______, aflat în stare de recidivă, căruia i-a fost revocată liberarea condiționată anterioară, urmând să execute atât pedeapsa de 9 luni de închisoare pentru noua faptă, cât și restul de 384 de zile din condamnarea anterioară. Aspectul cel mai controversat al individualizării judiciare a fost însă modalitatea prin care au fost adăugate circumstanțe agravante după pronunțarea sentinței, ceea ce a generat apelul și a ridicat întrebări serioase privind respectarea principiilor procedurale și a dreptului la apărare, influențând implicit percepția asupra proporționalității și legalității pedepselor aplicate.

Doctrina

Doctrina juridică, relevată și în considerentele Curții, subliniază că încadrarea în drept a faptei reprezintă corespondența dintre fapta materială și totalitatea normelor legale ce îi sunt aplicabile, determinând temeiul juridic al răspunderii penale și limitele pedepsei. Schimbarea încadrării juridice este permisă de legiuitor (Art. 386 Cod de Procedură Penală), însă doar în condiții stricte menite să garanteze dreptul la apărare al inculpaților și soluționarea corectă a cauzei. Aceste condiții impun instanței obligația de a pune în discuția părților noua încadrare, de a le permite să-și expună concluziile și de a le atrage atenția asupra consecințelor, oferind timp pentru pregătirea apărării. Este irelevant dacă modificarea ar atenua sau agrava răspunderea penală, deoarece, în ambele situații, inculpații sunt privați de posibilitatea de a formula o apărare adecvată. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 250/2019, a statuat că pronunțarea unei noi încadrări juridice direct prin hotărârea judecătorească, la finalul procesului, fără respectarea Art. 386 CPP, încalcă dreptul la apărare (Art. 24 alin. 1 din Constituție) și dreptul la un proces echitabil (Art. 6 paragrafele 1 și 3 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului). În speța de față, instanța de fond a procedat la o astfel de modificare nu doar după închiderea dezbaterilor, ci chiar după pronunțarea asupra fondului cauzei, prin intermediul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, acțiune considerată nelegală și generatoare de vătămare procesuală.