Analiza unei decizii a Curții de Apel Cluj care demonstrează cum instanțele cântăresc circumstanțele atenuante în raport cu un istoric penal semnificativ și un mod de viață infracțional.

Denumirea Speței Analizate

Decizie nr. RJ 8672gg376/2023 din 13-aprilie-2023, Curtea de Apel Cluj, având ca obiect o infracțiune de furt calificat (art. 229 NCP), săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.

Individualizare și Comentariu asupra Speței

Această speță reprezintă un exemplu clasic al modului în care instanțele de judecată aplică principiile de individualizare a pedepsei într-un context complex, unde elementele de clemență se confruntă direct cu un istoric infracțional persistent.

Situația de Fapt: Oportunism și Complicitate

În cursul lunii iunie 2022, un grup de trei inculpați, având roluri bine definite de autor și complici, au săvârșit două fapte de furt calificat:

Sustragerea unei biciclete de mare valoare (8.000 lei) dintr-o curte a cărei poartă era neasigurată, fapta fiind comisă pe timpul nopții.

Sustragerea a două telefoane mobile performante (prejudiciu de 6.000 lei) dintr-o autoutilitară parcată cu portierele neasigurate.

Elementul comun al faptelor este oportunismul: autorii au profitat de neglijența proprietarilor, acționând rapid și fără a folosi violența sau efracția complexă. Rolurile au fost clar stabilite, unul dintre inculpați fiind autorul principal, în timp ce ceilalți au asigurat paza, oferind sprijin moral și logistic.

Procesul de Individualizare: Balanța dintre Circumstanțele Atenuante și cele Agravante

Adevărata miză juridică a acestei spețe nu stă în dovedirea faptelor, care au fost recunoscute, ci în modul în care Curtea de Apel a cântărit factorii relevanți pentru a stabili o pedeapsă.

Elemente în favoarea inculpaților (circumstanțe atenuante):

Sinceritatea: Inculpații au recunoscut comiterea faptelor.

Recuperarea integrală a prejudiciului: Bunurile sustrase au fost restituite, astfel că paguba materială a fost complet acoperită.

Modul facil de comitere: Faptele nu au implicat un grad ridicat de planificare sau violență, ci mai degrabă exploatarea unei ocazii.

Elemente în defavoarea inculpaților (circumstanțe agravante):

Starea de recidivă postexecutorie: Inculpatul principal a comis noile fapte după ce executase anterior o altă pedeapsă cu închisoarea. Acesta este unul dintre cele mai puternice argumente pentru o pedeapsă în regim de detenție.

Antecedente penale semnificative: Cazierul inculpatului principal era încărcat cu multiple condamnări, inclusiv pentru fapte contra patrimoniului.

Profilul social și motivația: Curtea a realizat o analiză a profilului inculpatului (35 de ani, fără ocupație, fără loc de muncă, studii minime), concluzionând că săvârșirea de infracțiuni reprezintă pentru acesta un mod de a-și asigura existența. Această concluzie indică un risc foarte mare de reincidență și o lipsă de integrare în normele sociale.

În final, Curtea de Apel, menținând decizia primei instanțe, a considerat că circumstanțele agravante, în special recidiva și perseverența infracțională, depășesc cu mult greutatea factorilor atenuanți. Prin urmare, o pedeapsă de 2 ani și 6 luni de închisoare cu executare în detenție a fost considerată justă și necesară pentru atingerea scopului legii penale.

Doctrină: Principiul Non Bis In Idem în Individualizarea Pedepsei

Un aspect de o deosebită finețe juridică, evidențiat de Curtea de Apel, este aplicarea principiului conform căruia un element nu poate fi valorificat de două ori în defavoarea inculpatului (principiul non bis in idem în materie de sancționare).

Curtea a citat doctrina relevantă (F. Streteanu, D. Nițu), subliniind că o împrejurare care constituie deja un element al formei agravate a unei infracțiuni (de exemplu, comiterea furtului "în timpul nopții" sau prin "violare de domiciliu", care transformă furtul simplu în furt calificat) nu mai poate fi folosită, în plus, ca un criteriu general de individualizare pentru a mări pedeapsa.

Practic, legiuitorul a "consumat" deja acea împrejurare atunci când a stabilit limite de pedeapsă mai mari pentru furtul calificat. A o folosi din nou pentru a justifica o pedeapsă mai aspră în interiorul acelor limite ar însemna o dublă penalizare pentru același aspect.

Această abordare demonstrează rigoare juridică și asigură că pedeapsa este proporțională, nefiind umflată artificial prin re-evaluarea acelorași circumstanțe. Instanța a arătat astfel că, deși faptele sunt grave, pedeapsa trebuie fundamentată pe elemente distincte, precum recidiva și profilul infractorului, nu pe o dublă valorificare a elementelor constitutive ale infracțiunii.

Ce învățăm din această speță?

Spre deosebire de cazurile în care procesele penale încetează din motive procedurale (precum prescripția), această decizie ne arată justiția "la lucru" pe fondul cauzei, oferind lecții valoroase:

Recidiva este Factorul Decisiv: Sistemul judiciar poate manifesta clemență față de infractorii primari, dar atitudinea se schimbă radical în cazul recidiviștilor. Perseverența în comiterea de infracțiuni este interpretată ca o sfidare a legii și o dovadă că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul educativ.

Repararea Prejudiciului nu Garantează o Pedeapsă cu Suspendare: Deși este o circumstanță atenuantă importantă, restituirea bunurilor sau plata despăgubirilor nu poate anula gravitatea unei fapte comise de o persoană care a mai fost condamnată. Este un gest pozitiv, dar insuficient pentru a contrabalansa un istoric penal negativ.

Analiza Profilului Infractorului este Esențială: Instanțele nu judecă doar o faptă izolată, ci și persoana care a comis-o. O analiză a situației sociale, a educației și, mai ales, a modului în care persoana se raportează la muncă și la normele legale, este crucială pentru a determina dacă scopul pedepsei poate fi atins prin suspendare sau dacă este necesară executarea în regim de detenție.

Justiția nu este Arbitrară, ci Principială: Referirea la doctrină și la principiul non bis in idem arată că o instanță profesionistă aplică o pedeapsă nu din impuls, ci pe baza unor reguli clare, care asigură echitatea și proporționalitatea, chiar și atunci când decide o sancțiune aspră.

În concluzie, Decizia Curții de Apel Cluj este un semnal clar că, deși porțile justiției sunt deschise către reabilitare, ele se închid progresiv pentru cei care, în mod repetat, aleg calea infracțională ca mod de viață.