Denumirea speței analizate: Decizia nr. 1278/2019 din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel București

Un caz tulburător de racolare a unei minore în scopuri sexuale subliniază gravitatea infracțiunilor ce vizează exploatarea copiilor și determinarea fermă a justiției de a aplica pedepse pe măsura pericolului social. Decizia Curții de Apel București din 2019, analizată în continuare, oferă o perspectivă asupra modului în care instanțele judecă astfel de fapte, punând accent pe protecția victimelor și pe descurajarea comportamentelor infracționale.

Situația în fapt: Propuneri indecente către o minoră de 11 ani

În perioada decembrie 2015 – februarie 2016, inculpatul M.R.I. a propus minorei Petrețchi G., în vârstă de doar 11 ani, să se întâlnească în scopul întreținerii de relații sexuale. Această faptă constituie infracțiunea de racolarea minorilor în scopuri sexuale, prevăzută de art. 222 C.pen.

Individualizarea pedepsei: O sentință fermă pentru o faptă gravă

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere un element esențial: discrepanța de vârstă dintre inculpat, care avea 43 de ani la momentul săvârșirii faptei, și victima, o minoră de 11 ani. Deși inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale, gravitatea faptei a prevalat.

În consecință, inculpatul M.R.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de racolarea minorilor în scopuri sexuale.

Pe lângă pedeapsa principală, instanța a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară și accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Aceste interdicții au fost impuse pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea definitivă a sentinței și, respectiv, de la rămânerea definitivă a sentinței până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Doctrina și Justiția: Fără amânare sau suspendare pentru pericol social major

Un aspect crucial al acestei decizii este refuzul instanței de a acorda amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Curtea a considerat că fapta comisă de inculpat demonstrează un pericol social major, atât prin modul de concepere și realizare a activității infracționale, cât și prin profilul persoanei inculpatului.

S-a subliniat că inculpatul, o persoană matură și căsătorită (43 de ani), a făcut multiple propuneri indecente unei minore, iar conversațiile purtate au afectat profund psihicul victimei. Instanța a respins argumentele privind circumstanțele personale pozitive ale inculpatului, considerând că gravitatea faptei și pericolul sporit pe care îl reprezintă atât infracțiunea, cât și persoana inculpatului, impun o pedeapsă cu executare prin privare de libertate.

Curtea a reținut că pedeapsa principală de 8 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate, este proporțională cu gravitatea faptei. Această modalitate de executare are scopul de a asigura realizarea concretă a scopurilor pedepsei și de a-i oferi inculpatului posibilitatea, prin programe educaționale desfășurate în mediul închis, să conștientizeze consecințele faptei sale în vederea unei reinserții sociale reale.

Instanța a motivat că schimbarea modalității de executare a pedepsei nu se impune, având în vedere gravitatea faptei, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și reacția pe care societatea, prin organele judiciare, trebuie să o aibă față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.

Singura critică acceptată de instanța de apel a vizat obligarea greșită a inculpatului la plata contravalorii biletului de avion al unei martore. Astfel, Curtea a desființat parțial sentința de fond, înlăturând obligația inculpatului de a plăti suma de 1000 lei (reprezentând contravaloarea a 200,56 euro) către martora M.A.D., reducând în mod corespunzător suma totală a daunelor materiale la 1550,29 lei. Costul biletului de avion al martorei a fost avansat din fondul cheltuielilor judiciare alocate Ministerului Justiției.

Ce învățăm din această speță: Protecția minorilor este o prioritate absolută

Acest caz este un memento dureros al vulnerabilității minorilor și al necesității unei protecții juridice ferme împotriva celor care încearcă să îi exploateze. Decizia Curții de Apel București subliniază cu fermitate că infracțiunile de racolare a minorilor sunt considerate de o gravitate excepțională, iar justiția va acționa cu toată rigoarea pentru a pedepsi autorii și a transmite un mesaj clar de descurajare.

Individualizare:

Inculpatul M.R.I.: Un bărbat de 43 de ani, căsătorit, cu studii gimnaziale și muzicant, fără antecedente penale, condamnat pentru racolarea unei minore în scopuri sexuale.

Minora Pe G.: Victima, în vârstă de 11 ani, profund afectată psihic de propunerile indecente ale inculpatului.

Martora M.A.D.: A cărei cheltuială de transport a fost inițial impusă greșit inculpatului, fiind ulterior suportată de stat.

Ce învățăm din această speță:

Vârsta victimei contează enorm: Discrepanța de vârstă dintre inculpat și minoră este un factor cheie în gravitatea faptei și în individualizarea pedepsei.

Impactul psihologic: Consecințele asupra psihicului victimei sunt considerate grave și relevante în procesul de judecată.

Fără clemență pentru infracțiuni grave împotriva minorilor: Instanța a refuzat amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării, subliniind pericolul social major al infracțiunii și necesitatea unei pedepse cu executare.

Scopul pedepsei privative de libertate: Pe lângă funcția represivă, pedeapsa cu închisoarea vizează și reeducarea infractorului prin programe educaționale.

Rolul societății și al organelor judiciare: Justiția are datoria de a reacționa ferm la săvârșirea unor infracțiuni de o asemenea gravitate, pentru a proteja comunitatea.

Acest caz servește ca un avertisment solemn pentru oricine ar încerca să exploateze vulnerabilitatea copiilor și confirmă angajamentul sistemului juridic românesc în protejarea minorilor.