Ce învățăm din această speță?

Acest caz subliniază importanța crucială a motivării complete și coerente a hotărârilor judecătorești în procesul penal. Instanțele nu pot prelua pur și simplu situația de fapt din rechizitoriu, ci sunt obligate să realizeze o analiză proprie și concretă a probelor, răspunzând apărărilor formulate de inculpat. Se reconfirmă necesitatea respectării principiului nemijlocirii, care impune ca judecătorul care pronunță soluția să fi fost prezent la administrarea probelor și să fi confruntat direct martorii și inculpatul. De asemenea, se evidențiază rigorile reîncadrării juridice a faptelor, chiar și în favoarea inculpatului (principiul *in melius*), pentru a asigura o justă calificare și un tratament juridic adecvat, fără a se limita la o simplă declarație a victimei ca unică probă. Lipsa unei motivări reale și fundamentate atrage desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.