Corupția din sistemul medical românesc rămâne un subiect dureros și de maxim interes public. O problemă endemică, adesea mascată sub forma „recunoștinței” pacientului, este tranșată cu claritate juridică în decizii precum cea a Curții de Apel din 30 martie 2021. Cazul pe care îl analizăm astăzi, al unui reputat medic ortoped pediatru condamnat pentru luare de mită, nu este doar o știre, ci o lecție complexă despre limitele legii, etica profesională și vulnerabilitatea pacienților.

Denumirea speței analizate

Decizia nr. 430/2021 din 30 martie 2021 a Curții de Apel, având ca obiect condamnarea inculpatului B_____ B_______, medic în sistemul public de sănătate, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 din Codul Penal.

Situația de fapt pe scurt: O rețea de „donații” și „atenții”

Inculpatul, un medic respectat, a fost acuzat și condamnat pentru 21 de acte materiale de luare de mită, comise pe parcursul mai multor ani (2012, 2016). Faptele au constat în primirea unor sume de bani (variind de la 50 de lei la mii de euro) de la părinții copiilor pe care îi trata.

Modul de operare era diversificat:

Primire directă de bani: Sume oferite pentru consultații sau intervenții chirurgicale.

Pretindere și primire de „donații” deghizate: Inculpatul sugera părinților să facă „donații” pentru publicarea unor tratate medicale sau pentru asociații pe care le conducea. Aceste „donații” erau, în realitate, o condiție mascată pentru efectuarea actului medical, care era adesea amânat sub diverse pretexte până la acceptarea plății.

Probele au fost copleșitoare, incluzând denunțuri, declarații de martori, interceptări ambientale și telefonice, procese-verbale de percheziție și chiar o recunoaștere parțială a inculpatului în fazele inițiale ale procesului.

Ce învățăm din această speță? Principalele lecții juridice și morale

Apărarea inculpatului s-a bazat pe câteva argumente-cheie, demontate sistematic de către instanță. Analiza acestora oferă cele mai importante concluzii ale cazului.

„Donația” nu înlătură caracterul penal al faptei. Inculpatul a susținut că sumele mari nu erau mită, ci donații benevole pentru spital sau pentru proiecte editoriale. Curtea a respins categoric această apărare, arătând că legătura de cauzalitate dintre „donație” și actul medical este elementul definitoriu. Faptul că intervențiile chirurgicale erau tergiversate și apoi realizate rapid, imediat după ce părinții acceptau să plătească, a dovedit că nu era vorba de o donație reală, ci de o plată condiționată.

Luarea de mită nu presupune obligatoriu o solicitare directă („pretindere”). Un alt argument a fost că medicul nu a condiționat explicit actul medical de primirea banilor. Instanța subliniază însă că infracțiunea de luare de mită se poate săvârși și prin acceptarea sau nerestituirea banilor oferiți de pacient. Simpla creare a unui context în care pacientul se simte obligat să ofere bani pentru a beneficia de un serviciu la care are dreptul este suficientă. Recunoașterea inculpatului – „am acceptat tacit acest lucru şi am luat aceste sume de bani” – a fost decisivă.

Scopul cheltuirii banilor este irelevant. Apărarea că banii ar fi fost folosiți în interesul spitalului, și nu personal, nu are nicio relevanță juridică. Infracțiunea de luare de mită se consumă în momentul primirii sau acceptării banilor/foloaselor necuvenite. Destinația ulterioară a acestora nu înlătură caracterul penal al faptei inițiale.

Principiul loialității probelor nu este încălcat dacă martorii sunt confruntați cu probe. Inculpatul a reclamat că martorii-denunțători nu au acționat din proprie inițiativă, ci au fost chemați de organele de urmărire penală și confruntați cu înregistrările audio-video, fiind avertizați că riscă acuzații de dare de mită. Curtea a decis că această procedură nu încalcă principiul loialității administrării probelor (art. 101 CPP), fiind o practică legală a organelor judiciare în procesul de aflare a adevărului.

Doctrină și jurisprudență: Infracțiunea continuată și precedentul ÎCCJ

Două aspecte de doctrină și jurisprudență sunt esențiale în acest caz:

Infracțiunea continuată (art. 35 CP): Instanța de fond a reținut o singură infracțiune în formă continuată pentru toate cele 21 de acte. Curtea de Apel, însă, a reevaluat această încadrare. Conform doctrinei, pentru a exista o infracțiune continuată este necesară o unitate de rezoluție infracțională. Curtea a considerat că intervalul de 4 ani între fapta din 2012 și cele din 2016 este prea mare pentru a susține o singură rezoluție. Prin urmare, a dispus schimbarea încadrării juridice în două infracțiuni distincte: o infracțiune de luare de mită pentru fapta din 2012 și o a doua infracțiune de luare de mită în formă continuată pentru faptele din 2016.

Decizia ÎCCJ nr. 19/2015: Această decizie a Înaltei Curți este fundamentală pentru cazurile de corupție din sistemul medical. Ea stabilește că fapta medicului din sistemul public de a primi plăți suplimentare sau donații de la pacienți nu constituie exercitarea unui drept recunoscut de lege și, prin urmare, poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită. Această decizie înlătură orice ambiguitate și confirmă că „plicul” sau „donația” către medicul din spitalul public este, în esență, o faptă ilegală.

Individualizarea pedepsei: Echilibru între gravitate și circumstanțe personale

La stabilirea pedepsei, instanța a realizat un proces complex de individualizare, luând în calcul:

Gravitatea faptelor: Condiționarea actului medical în cazul unor copii, folosirea funcției publice pentru obținerea de beneficii repetate și statutul de reper în comunitatea medicală al inculpatului.

Circumstanțe personale: Vârsta inculpatului (67 de ani), faptul că era integrat social și se afla la primul conflict cu legea penală.

Soluția a fost una echilibrată:

Pedeapsa principală: 3 ani de închisoare, dar cu suspendarea executării sub supraveghere, considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

Pedeapsa amenzii: O amendă penală substanțială de 150.000 de lei, calculată în funcție de folosul patrimonial obținut.

Pedepse complementare: Interzicerea, pe o perioadă de 5 ani, a dreptului de a ocupa funcții publice și, crucial, dreptul de a exercita profesia de medic în sistemul public de sănătate.

Măsura publicării hotărârii: Pentru a informa publicul și a preveni fapte similare.

Această decizie subliniază o distincție importantă: deși inculpatul a primit o pedeapsă cu suspendare, consecințele profesionale și financiare sunt severe, reflectând un răspuns ferm al justiției față de un fenomen social periculos.