Ce învățăm din această speță?

Această decizie subliniază importanța unei analize riguroase a elementelor constitutive ale infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 Cod Penal. 1. Definiția și Conținutul Deschis al Infracțiunii: Infracțiunea de încăierare este o infracțiune cu conținut deschis, ceea ce înseamnă că sarcina definirii noțiunii de 'încăierare' a revenit doctrinei juridice și practicii judiciare. Esențial este că nu orice conflict între mai multe persoane constituie încăierare, ci doar cel în care acțiunile sunt indisociabile. 2. Condițiile Infracțiunii de Încăierare: Pentru a fi în prezența infracțiunii de încăierare, trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții esențiale: * Existența a două tabere distincte, fiecare compusă din cel puțin două persoane. * Participarea activă a inculpaților la altercație. Curtea a constatat că simpla prezență sau intenția de a lovi, fără probe concludente de comportament activ, nu este suficientă. * Caracterul indisociabil al acțiunilor participanților. Aceasta este condiția definitorie: trebuie să existe o înlănțuire și o încleștare în care activitatea concretă a fiecăruia este dificil de delimitat. Dacă acțiunile individuale pot fi clar stabilite, infracțiunea de încăierare nu există. 3. Individualizarea Pedepsei și Recidiva: Instanța a demonstrat o abordare pragmatică în individualizarea pedepsei, orientându-se spre aplicarea amenzii penale, chiar și în cazul unui inculpat cu antecedente penale care ar fi putut atrage starea de recidivă. Aceasta arată că scopul legii penale nu este doar represiv, ci și preventiv și recuperator, evitând consecințe disproporționate atunci când gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului o permit.

Individualizarea Pedepsei

În procesul de individualizare judiciară a pedepselor, Curtea a aplicat cu rigurozitate criteriile prevăzute de art. 74 Cod Penal, având în vedere atât gravitatea faptei imputate, cât și periculozitatea fiecărui inculpat. Aspectele cheie care au influențat decizia au inclus: * Contextul Conflictului: S-a ținut cont de existența unui incident prealabil și a unei stări conflictuale mai vechi între cele două grupuri, fapt ce a amplificat tensiunea inițială. * Comportamentul Agresiv Inițial: Instanța a subliniat atitudinea agresivă manifestată de *toți* participanții încă de la începutul altercației, inclusiv faptul că grupurile s-au oprit și au răspuns provocărilor, în loc să evite conflictul. * Pericolul Creat și Urmările: S-a evaluat starea de pericol creată pentru integritatea corporală și sănătatea participanților, dar și faptul că leziunile suferite, conform certificatelor medico-legale, au fost relativ minore. * Conduita pe Parcursul Procesului: Comportamentul inculpaților pe durata procesului penal și antecedentele penale au constituit, de asemenea, criterii importante. * Situația Inculpatului E______ E____: Un caz particular a fost cel al inculpatului E______ E____, care avea o condamnare anterioară cu suspendarea sub supraveghere, termenul de încercare neîmplinit la data comiterii noii infracțiuni. Curtea, în raport de toate criteriile menționate și de vârsta acestuia, a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amenda penală (1200 lei) este suficientă pentru prevenirea comiterii de alte infracțiuni, evitând astfel reținerea stării de recidivă și incidenta art. 96 alin. 4 Cod Penal. Această soluție subliniază flexibilitatea instanței în aplicarea legii penale pentru a asigura o justiție echitabilă și proporțională. Concluzie: Toți inculpații (B______ B_______, H____ H____, G____ G______, D______ D_____, A______ A______, E______ E____, F_____ F______ și C____ C____ C______) au fost condamnați la o pedeapsă de 1200 lei amendă penală, reprezentând 120 zile-amendă cu un cuantum de 10 lei/zi-amendă, conform art. 198 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 61 alin. 4 lit. b Cod Penal. De asemenea, s-a dispus confiscarea unei țevi metalice de la inculpatul D______ D_____ D____, conform art. 112 alin. 1 lit. b Cod Penal. Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, în temeiul art. 275 alin. 3 Cod Procedură Penală.

Doctrina

În dreptul penal românesc, infracțiunea de încăierare (art. 198 Cod Penal) este definită, conform doctrinei și jurisprudenței, ca o faptă colectivă complexă. Potrivit Deciziei nr. 4204/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub aspectul laturii obiective, infracțiunea se realizează prin acțiunea de participare la o încăierare între mai multe persoane, ceea ce implică existența unor tabere sau grupuri rivale antrenate într-o altercație. Condiții Esențiale Conform Doctrinei: Doctrina juridică, așa cum este citată în speță (P____ Dungan, T______ Medeanu, V_____ P____-D____, 'Drept penal. Partea Specială vol I, ed. UJ 2012 pag 94'), subliniază că încăierarea presupune o înlănțuire și o încleștare între indivizi, în așa fel încât: * Să nu se poată distinge activitatea concretă a fiecăruia în cadrul încăierării. Aceasta este condiția definitorie a indisociabilității acțiunilor. Dacă acțiunile individuale pot fi precis identificate și atribuite, fapta nu mai constituie încăierare. * Este necesară existența a două tabere, fiecare de cel puțin două persoane. Caracterul colectiv al conflictului este indispensabil. * Pentru existența elementului material, este suficientă intrarea și comportarea activă a făptuitorului, chiar dacă acesta nu a reușit să lovească un adversar. Aplicarea Doctrinei în Speță: Instanța a reținut, sintetizând, că pentru prezența infracțiunii de încăierare sunt necesare: a) existența a două tabere de câte cel puțin două persoane fiecare; b) participanții să aibă o comportare activă; c) caracterul indisociabil al acțiunii participanților. În cazul de față, Curtea a constatat că, deși prima condiție era îndeplinită, probele nu erau suficient de concludente privind comportarea activă a unor inculpați (H____ H____ și G____ G______). Mai mult, chiar în ipoteza participării lor, acțiunile fiecărui inculpat puteau fi clar delimitate (cine pe cine a lovit sau a încercat să lovească), ceea ce a dus la concluzia că elementul esențial al indisociabilității nu a fost îndeplinit. Prin urmare, faptele inculpaților nu au fost considerate tipice infracțiunii de încăierare, conducând la achitare în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod Procedură Penală.