Ce învățăm din speță:

Decizia nr. 55/2018 a Curții de Apel Oradea, în speța care îl vizează pe inculpatul S_____ N______ G_______, oferă o perspectivă complexă asupra abordării juridice a infracțiunii de furt calificat în formă continuată, în contextul recidivei. Cazul subliniază importanța individualizării pedepsei, chiar și în condițiile recunoașterii învinuirii, și reconfirmă rolul esențial al menținerii măsurilor preventive în fața unui pericol social sporit. Această speță ne arată că, dincolo de recuperarea prejudiciului, instanța pune accent pe pericolul social concret generat de faptele repetate și de perseverența infracțională a autorului. De asemenea, decizia evidențiază un aspect procedural important: posibilitatea retragerii apelului, demonstrând flexibilitatea sistemului judiciar.

Individualizarea și Denumirea Speței Analizate

Denumirea speței: Decizia nr. 55/2018 din 07-feb-2018, Curtea de Apel Oradea, furtul calificat (art. 229 NCP)

Individualizarea: Inculpatul, S_____ N______ G_______, a fost găsit vinovat de comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal), săvârșind șapte acte materiale. Faptele au constat în sustragerea și tentative de sustragere de bunuri și valori din șapte autovehicule, pe timp de noapte, dar și pe timp de zi, și prin efracție, în mun. Oradea, în perioada 11.12.2016 – 25.07.2017. Un aspect crucial al cazului îl reprezintă statutul de recidivist al inculpatului (art. 41 alin. 1 Cod penal), fapt care a influențat semnificativ decizia instanței.

La individualizarea pedepsei, instanța a luat în considerare mai mulți factori, conform art. 74 Cod penal:

Pericolul social concret al faptelor și modul de comitere (prin efracție, utilizarea unor unelte specifice).

Perseverența infracțională a inculpatului, reflectată în cazierul judiciar și în caracterul recidivist.

Deși prejudiciul a fost redus și recuperat, aceste aspecte nu au avut o relevanță deosebită, primând gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului.

Atitudinea procesuală cooperantă a inculpatului, care a solicitat judecarea pe baza recunoașterii învinuirii (art. 375 Cod procedură penală), fapt ce a condus la reducerea pedepsei cu 1/3 (conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală).

În consecință, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție.

Doctrina și Justificarea Măsurilor Preventive

Decizia Curții de Apel Oradea a consolidat și aplicat principiile doctrinare referitoare la pericolul pentru ordinea publică. Așa cum s-a statuat în doctrina juridică, pericolul pentru ordinea publică presupune temerea că, odată pus în libertate, un inculpat ar putea comite fapte contrare ordinii sociale sau ar genera reacții negative în rândul opiniei publice.

Instanța a apreciat că, în cazul de față, periculozitatea persoanei inculpatului este crescută. Lăsarea sa în libertate ar fi reprezentat un pericol concret real pentru ordinea publică și ar fi generat un sentiment de insecuritate și teamă în rândul comunității locale. Factori precum numărul și circumstanțele comiterii faptelor, riscul de a fi surprins, anturajul și mediul din care provine (lipsa ocupației sau a locului de muncă), precum și antecedentelor penale (recidivist), au contribuit la această concluzie.

Mai mult, instanța a argumentat că lipsa unei reacții ferme din partea autorităților ar putea încuraja inculpatul să comită fapte penale de o gravitate sporită. Aceste considerente au stat la baza menținerii măsurii arestării preventive, conform art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, considerându-se că temeiurile inițiale care au justificat arestarea subzistă și impun continuarea privării de libertate.

Măsuri Complementare și Desfășurarea Procesului

Pe lângă pedeapsa principală, instanța a dispus și măsuri complementare:

Deducerea duratei reținerii și a arestului preventiv din pedeapsa aplicată.

Confiscarea uneltelor folosite la comiterea faptelor (cuțit, foarfece, bisturiu), conform art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal.

Pe latură civilă, majoritatea persoanelor vătămate nu s-au constituit părți civile. Totuși, instanța a admis acțiunea civilă formulată de două părți civile și a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de despăgubiri materiale. De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În ceea ce privește procedura de apel, inculpatul a declarat inițial apel împotriva sentinței, însă ulterior, în ședința publică, a declarat că își retrage apelul. Curtea a luat act de această manifestare de voință, conform art. 415 alin. (1) Cod procedură penală.

Concluzie

Decizia Curții de Apel Oradea în această speță oferă o imagine clară a modului în care justiția română abordează infracțiunile de furt calificat, în special în cazurile de recidivă. Subliniază importanța unei individualizări riguroase a pedepselor, luând în considerare nu doar latura faptică, ci și profilul infracțional al inculpatului și impactul acestuia asupra siguranței publice. Cazul demonstrează că, în ciuda recunoașterii învinuirii și a recuperării prejudiciului, pericolul social al unui infractor recidivist prevalează, impunând o reacție fermă din partea autorităților judiciare.