Situația de Fapt

La data de 18 decembrie 2018, în București, inculpatul C___________ A________ L________ a sustras un autoturism Dacia L____, cu motorul pornit și cheile în contact, profitând de neatenția proprietarului. Autoturismul a fost ulterior abandonat după ce a fost avariat într-un stâlp. Cu aceeași ocazie, din interiorul mașinii a fost sustras un rucsac de culoare neagră, recuperat la scurt timp la 3 metri de autoturism. Faptele au fost comise în timp ce inculpatul se afla în termenul de încercare al unei pedepse anterioare de 1 an și 4 luni închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere.

Ce învățăm din această speță?

Decizia nr. 859/2019 a Curții de Apel București abordează în mod profund conceptul de unitate infracțională în cazul furtului calificat, analizând dacă acțiunile multiple ale unui făptuitor constituie infracțiuni distincte în concurs sau o singură infracțiune continuată. Speța este relevantă pentru înțelegerea intenției unice în dreptul penal și demonstrează cum factori precum dependența de droguri și condițiile sociale precare pot influența individualizarea pedepsei, chiar și în cazul recidivei. De asemenea, hotărârea clarifică modul de aplicare a recidivei postcondamnatorii și revocarea suspendării executării pedepsei.

Individualizarea Pedepsei

Inculpatul, C___________ A________ L________, a fost găsit vinovat de săvârșirea a două acte materiale într-o singură infracțiune de furt calificat în formă continuată (prevăzută de art. 228 alin. 1 rap. la art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 35 alin. 1 Cod penal), prin Decizia nr. 859/2019 din 18-iun-2019 a Curții de Apel București. Faptele reținute includ sustragerea unui autoturism și, concomitent, a unui rucsac din interiorul acestuia, ambele având loc la 18.12.2018. Circumstanțele agravante au fost folosirea fără drept a cheii de contact adevărate și recidiva postcondamnatorie, faptele fiind comise în termenul de încercare al unei condamnări anterioare (Sentința penală nr. 3152/19.10.2018 a Judecătoriei Sectorului 4 București). Instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunilor (acțiune îndrăzneață, valoare mare a pagubei), persoana inculpatului (39 ani, studii medii primare, antecedente penale), recunoașterea faptelor, și procedura simplificată a recunoașterii învinuirii. Factori atenuanți speciali au influențat individualizarea pedepsei: dependența de droguri (consumator de 10 ani de etnobotanice și heroină), situația socială precară (locuia pe străzi, a pierdut familia și locuința din cauza drogurilor), probleme de sănătate (internări repetate la Spitalul de Psihiatrie, fapta comisă la o zi după externare), și recuperarea bunurilor. Inculpatul a acceptat arestarea preventivă ca o modalitate de a combate dependența. Curtea de Apel a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru furt calificat în formă continuată și a revocat suspendarea executării pedepsei anterioare de 1 an și 4 luni închisoare. Astfel, pedeapsa totală rezultantă este de 2 ani închisoare. S-au aplicat pedepse accesorii și complementare (interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal) și s-a dedus durata prevenirii. Inculpatul a rămas obligat să plătească despăgubiri civile de 5000 lei.

Doctrina

Un aspect central al acestei decizii este analiza conceptului de unitate de rezoluție infracțională, fundamental pentru reținerea infracțiunii continuate. Doctrina juridică subliniază că, pentru o infracțiune continuată, este suficientă o reprezentare generală a acțiunilor proiectate, fără a necesita o previziune exactă a tuturor detaliilor. Totuși, rezoluția infracțională nu trebuie să fie excesiv de generală și nedeterminată. În speța analizată, Curtea a concluzionat că, deși faptele (furtul autoturismului și furtul rucsacului din interiorul acestuia) au vizat scopuri distincte (folosință temporară a mașinii vs. însușirea bunului din rucsac), ele au fost comise în baza aceleiași hotărâri infracționale. Argumentele au inclus comiterea concomitentă a ambelor fapte, natura temporară a deposedărilor, și lipsa unei noi rezoluții infracționale pentru cea de-a doua faptă, sugerând mai degrabă o derulare a aceleiași intenții inițiale. În consecință, Curtea a admis cererea de schimbare a încadrării juridice din concurs de infracțiuni (furt în scop de folosință și furt simplu) într-o singură infracțiune de furt calificat în formă continuată (cu două acte materiale). Această reîncadrare, susținută de unitatea de rezoluție infracțională și de elementul calificat al folosirii cheii adevărate, a condus la o răspundere penală simplificată și raționalizată. Hotărârea a implicat și revocarea suspendării executării pedepsei anterioare de 1 an și 4 luni închisoare, conform art. 96 alin. 4 C.P., având în vedere că noua faptă a fost comisă în termenul de încercare al suspendării. Această decizie subliniază echilibrul delicat pe care justiția trebuie să îl mențină între rigoarea legii și circumstanțele personale ale inculpatului, inclusiv factorii atenuanți precum dependența de droguri și contextul social precar, contribuind la o individualizare echitabilă a pedepsei, orientată spre reeducare.